"Secretul" incomplet...

                                       O celebra teorie spirituala dezvoltata in cartea "Secretul" are la baza legea atractiei: ai ceea ce atragi. Dar rezultatele, dincolo de entuziasmul initial, nu sunt miraculoase. Si e firesc sa fie asa.


                                       Legea atractiei nu tine cont de un element fundamental al existentei.  Inauntru a ceea ce se vede se afla o retea intangibila care uneste toate lucrurile. In aceasta retea sunt toate formele de expresie si cele bune si cele rele. Gandindu-ne doar la nivelul umanitatii, numarul oamenilor care infaptuiesc numai lucruri bune este ingrijorator mult mai mic decat al celor care infaptuiesc lucruri "amestecate" sau predominant rele. Fiinta launtrica este apasata de aceasta povara.

                                      Chiar daca eu incerc sa atrag pace si iubire, pacea si iubirea din jurul meu nu sunt dominante, dimpotriva. Eu nu voi atrage ceea ce imi doresc, ci voi atrage ceea ce se gaseste. E drept, raul absorbit de mine isi va diminua puterea, dar nu va fi bine. Doar atunci cand noi toti, impreuna, vom atrage pacea si iubirea, vom curati treptat reteaua subterana a raului.

                                     
                                       Abia de atunci inainte legea atractiei va functiona in sensul pe care ni-l imaginam si dorim noi.

                                       Dar pana atunci gandurile bune sunt condamnate sa lupte impotriva gandurilor rele, deci sa poarte un razboi, lucru zadarnic si bolnav, si nu sa creasca in armonie si naturalete belsugul simplu si ubicuu al semintelor purtatoare de bine...

                                                               Despre sclavie

                                                                De mici copii invatam sa ne pozitionam gresit in lumea inconjuratoare. Invatam comportamentul parintilor nostri si al celor din preajma. Asimilam ideologii politice si religioase aproape carnal, aproape fiziologic. Suntem instruiti sa credem drept absolute lucruri nu doar iluzorii, dar mai ales daunatoare vietii. Tot acest efort sustinut de sistemul de educatie dintr-un stat are un singur scop: sa transforme copilul intr-o viitoare sluga de nadejde.

                                                                Tu nu esti centrul atentiei ca Om, ci ca Sclav si pozitia ta in genunchi ti se pare inexpugnabila, fireasca, naturala, in armonie absoluta cu mediul si ideile tale. Nu ai fost incurajat sa gandesti interzis, pentru ca atunci cand alunecai erai pedepsit.

                                                                Nimeni nu ti-a spus niciodata ca esti cea mai pretioasa tinta a tuturor  vanatorilor. Ca batalia se da pentru viata ta, cum sa fie si de cine sa fie ea sacrificata.

                                                               Iar acum ti se pare ca e prea tarziu, ca totul porneste de prea de sus, ca oricum e si ceva adevarat, ca nu mai conteaza, ca nu mai ai timp sa aduni tot ceea ce ai risipit, ca nu poate fi nimic real din toata aceasta poveste...

                                                               Ti s-a spus, ti se spune, ai fost invatat sa crezi ca esti prea mic. Da, esti mic alaturi de ceilalti mici ai acestei lumi bolnave. Dar nu esti mic, ca fiinta cosmica, alaturi de fiinta existentei care te-a adus aici. Si inainte de a te injosi ca un sclav, aminteste-ti ca pretul supunerii nu e lipsa  de libertate a unui trup, ci irosirea de fiinta a unui destin. Si cu fiecare clipa in care faci altceva din ceea ce esti sortit sa faci,  acolo undeva , in adancul firii se deschide si sangereaza o rana...

                                                              Si cu aceasta rana, mai adanca, se va naste copilul tau...









                                                             
                                                               

                     Zideste simplu si etern

                       Maretia unei vieti nu se masoara in succesul pe care il obtii si nici chiar in fericirea pe care o simti. Succesul e o plata exterioara, fericirea e masura subiectiva a unei plati launtrice.

                       Existenta nu-si iroseste timpul pedepsind ori daruind, imprumutand ori facand plati...

                       Maretia vietii e data de simplitate si de creatie, de armonia dintre aceste forte, nu e o plata si o rasplata, desi tot timpul doar acest lucru suntem invatati.

                       Existenta zideste simplu si etern si cine isi urmeaza destinul pe o astfel de cale se bucura de tot ce are viata mai grandios, mai tainic si mai de pret in ea.

                       Restul e doar risipa. De orgoliu ori iluzie.

                            Ceea ce dorim fiecare

                                 Ceea ce dorim fiecare pare complicat, dar e simplu: dorim sa fim fericiti.
.
                                 Dar tot ceea ce facem ne indeparteaza de fericire, pentru ca toata truda vietii noastre se indreapta spre dobandirea puterii si nu a fericirii.

                                 Barbatul o recunoaste: doreste puterea.

                                 Femeia doreste puterea, dar o numeste: iubire.

                                 Copilul doreste puterea, dar o numeste: independenta.

                                 Iar puterea, asa cum o gandim noi, este opusul fericirii; pentru ca in ea cresc semintele lacomiei si  competitiei.

                                 Doar atunci cand vom intelege ca detinem deja puterea, ca existenta a asezat in noi toate resursele, si scopul vietii nu este sa alergam aiurea dupa altele inchipuite, ci sa folosim scurta noastra prezenta de aici pentru a da bogatie prezentei noastre de pretutindeni...

                                doar atunci vom fi fericiti.

                                      La varsta mea privesc lumea

                                      La varsta mea privesc lumea, doar privesc si nu mai e nimic in ea care sa ma mai ademeneasca sau sa mai conteze. Si desi simt si traiesc in acest abis, ma bucur si il traiesc. Pentru ca mai tarziu nu-mi voi mai dori nici macar sa privesc. Pentru ca mai tarziu voi fi prea batran ca sa mai las atatea lucruri noi haituite de gandurile mele inghetate undeva in antichitatea acestui destin.

                                      Stiu un milion de rosturi pentru care merita sa traiesti si alt milion pentru care nu conteaza. Daca astazi stau pe marginea drumului si-l urmaresc, nu e pentru ca eu astept ceva, ci pentru ca am fost alungat din ceva. Si nu m-a dat altcineva  afara din viata decat acest copil care se straduie sa ajunga batran, de cand l-am cunoscut si pana ma va parasi...

                                     Oare, daca am sti cata suferinta aduce cunoasterea, ne-am mai stradui atat sa inlaturam suferinta nepasatoare a ignorantei...De aceea spun: sa cresti om asa cum iarba creste fir de iarba. Fara speranta. In numele unui lucru care asa se implineste...

                                      

                                                In fiecare lucru neinsemnat 

                                                      In fiecare lucru neinsemnat e o taina atat de adanca incat cunoasterea ei ar elibera intreg universul de suferinta si ignoranta.

                                               Tot ce am invatat in aproape o viata

                                                         Tot ce am invatat in aproape o viata a fost gresit, dar apoi, treptat, am inceput sa descopar si sa invat lucruri potrivite prezentei mele aici. Din pacate ele nu sunt pe masura  lumii alunecoase in care traiesc.

                                                         Ar fi o greseala sa incerc sa transform lumea dupa ideile mele, dar la  fel de condamnabil ar fi sa ma prefac ca nu observ abisul care desparte si imparte intamplarea destinului omenesc...

                                                        Si totusi prefer sa raman printre cei care invata, si invatatura e singura lor credinta, si nu printre cei care cred.

                                                        Iar in fiecare zi raman uimit cat de nestiutor eram cu o zi inainte si cat de zadarnic ar fi fost sa schimb atunci ceva. Si cat de neuimiti sunt in credinta lor cei care cred.

                                                        Si astfel, viata mea devine posibila in aceasta lume. Astazi, si eu si ea suntem in crestere si ambii tematori sa infaptuim libertatea care stim ca exista si la care visam.

                                          Doar singuratatea,

                                          Doar singuratatea, autentica si profunda, creeaza adevarata armonie cu celalalt. Zgomotul exterior, relatiile de conjunctura, perseverenta in ipocrizie si micime, nu unesc, dimpotriva, acopera, inlatura, destrama...

                                          Poti intra in rezonanta cu semenii tai doar atunci cand esti singur, cand descoperi aceeasi singuratate in fiecare, aceleasi fire de neintelesa durere, aceeasi faptura firava in raspantiile destinului.

                                          A fi impreuna cu celalalt inseamna a fi impreuna cu tine insuti, cu vibratia misterioasa care ne uneste pe toti. Orice altceva nu e decat risipa de iubire...





                                       

                                    Nu e solutia...

                                     Nu e solutia...Munca  distruge resursele naturale, resursele launtrice, afecteaza profund si ireversibil mediu, creeaza competitie si lacomie.

                                     Cineva imi spune ca ea a creat civilizatia, tot ce avem si suntem astazi ca umanitate. Minunata noastra civilizatie...

                                     Nu vom putea iesi din acest cosmar si nu vom putea oferi un viitor copiilor nostri si acestei planete, muncind.

                                    Taina singurei noastre sanse e in a descoperi legaturile si a crea altele noi; e truda ascunsa pentru care existenta ne-a trimis aici.

                                    E opusul a ceea ce facem astazi si am facut dintotdeauna.




                                   

                                   

                               Viata nu e un lucru care iti apartine si il traiesti

                                Viata nu e un lucru care iti apartine si il traiesti, ci o forma care te detine si te traieste. Si la randul ei e captiva unui alt lucru, nebanuind nici macar ea forta care o naste si o conduce. Si aceasta inepuizabila tainica forta nu e libera sa lege si sa dezlege, ci leaga si dezleaga dupa cum i se permite...

                               Dar nu inseamna ca suntem prizonieri la infinit unui rost la care nu avem acces. Ci dimpotriva, ca suntem parte din cel mai de pret lucru din univers si scopul vietii, al unei vieti marunte, al unei vieti oarecare , de vierme sau om, este de a continua si implini aceasta bogatie.

                                               Legile nu tin oamenii impreuna.

                                             Legile nu tin oamenii impreuna. Ele nu sunt vibratii interioare, punti de legatura cu fiinta, dimensiuni transcedentale ale fapturii cosmice.

                                             Legile sunt inventii impotriva armoniei aduse in viata noastra tocmai pentru a ne dezbina si pentru a fi condusi mai usor.

                                             Fiecare noua astfel de inventie nu rezolva o problema, dimpotriva, declara  o problema nerezolvabila. Si lantul continua la nesfarsit. Fiecare noua lege cheama o alta lege totul in scopul de a institui confuzie si subordonare unei instante superioare artificiale si inutile.

                                            O lume evoluata nu  creste in chingile unor legi exterioare. Impreunatatea nu inseamna un respect impus fata de celalalt. Impreunatatea este locul de intalnire al sperantelor universului cu sperantele pruncilor sai.