Principiul raului

                                                        Lumea in care traim echivaleaza viata fiecaruia dintre noi cu o anumita suma de bani. Ne daruim timpul nostru unic ( ziua de munca ) pentru aceste hartii care ne randuiesc destinul.

                                                        Civilizatia umana s-a dezvoltat pe un teren artificial si nesanatos. Evolutia nu e un cantar care echivaleaza vietile in hartii. Nu e un cantar care echivaleaza vietile in aur. Existenta a asezat aur suficient in maruntaiele pamantului pentru toata lumea. Problema e lacomia care a distrus echilibrul acestei lumi.

                                                        Astfel, cheia de bolta a societatii omenesti e un viciu - lacomia, si nu o virtute.

                                                        Si cum am putea  sa ne asteptam la o viata din ce in ce mai buna, asezata pe un principiu al raului care devine pe zi ce trece mai puternic?...

                  Despre taina drumului bun

                 Cea mai grea incercare pentru un om e sa opreasca spirala dementa a actiunilor, obligatiilor si  activitatilor pe care trebuie sa le infaptuiasca intr-o zi si sa inteleaga bucuria pe care o are de trait o viata intreaga.
               
                 Si sa traiasca aceasta bucurie...

                               Despre suferinta

              Suferinta e diferenta dintre iluzia pe care o ai si realitatea pe care o traiesti.

              Totusi, cand iluzia si realitatea se suprapun, suferinta nu dispare.

              Ea devine atunci diferenta dintre iluziile pe care nu ti le poti permite, pentru a putea trai o realitate stearpa care nu te face sa suferi.

                                                        Despre rau


                                   Din ceea ce cunoastem, din ceea ce deocamdata, a intemeiat stiinta, mintea umana este singura gazda pentru rau.

                                   Si, descoperindu-se doar pe sine in acest cosmar, uimita si vinovata, a inventat imediat o intreaga istorie despre forte malefice care ii sunt superioare si eterne.

                                   A asezat in locul comunicarii, iubirii si armoniei o armata de energii, de demoni si monstri care sa o apere si sa-i justifice manifestarea.

                                   Iar astazi aceste forte intunecate au devenit dominante in minte, gandul omului fiind abatut spre o lupta fantezista si ancestrala intre bine si rau, si nu intru zidirea armoniei, singura forta cu adevarat importanta din univers.

                                   Si in timp ce oamenii sunt mai saraci si mai bolnavi raul din suferinta lor va deveni mai puternic. Si in timp ce alti oameni devin mai bogati, raul din lacomia lor va dobandi noi puteri.

                                    Astazi, mintea umana a reusit sa acumuleze pe pamant aproape tot atata rau cat ii e indeajuns pamantului sa se distruga.

                                     Pacat.

                                             
                                                        Si daca omul...


                                   Si daca omul nu e decat un aparat,  un intermediar intre o energie profunda si infinita si suprafata lumii, carnea lumii, pielea ei...o unealta prin care vibratia fundamentala a acestei existente se conecteaza cu marginile tocmai pentru a le putea intelege, controla si dezvolta mai usor...?

                                   Si nu noi suntem cei fara hotare launtrice, transcedentali si ubicui, gazde fericite ale unei puteri superioare, pe care ne-o asimilam si ne-o revendicam, si nu noi suntem cei pentru care se petrece universul...

                                   Si suntem doar mijlocitorul prin care o energie subtila si eterna priveste uneori materia grozava, dar gaunoasa, din afara ei.