Despre lucrurile care ne lipsesc

                                                   Despre lucrurile care ne lipsesc

                                              Cine isi concentreaza existenta pe lucrurile ce ii lipsesc va suferi de lacomie si infometare. Si conducatorii alesi dintre ei vor flamanzi poporul si-l vor condamna sa fie vorace si nechibzuit.

                                               Nimeni nu poate sa aiba toate lucrurile din aceasta lume si nici nu-i trebuie pentru a fi fericit. Dar toata educatia noastra e indreptata spre posesiune si toate mijloacele de comunicare pe care le accesam in spatiul social ne circumscriu destinul in obiceiuri si porunci materiale.

                                               Cineva castiga din acest produs al lumii... Cu pretul epuizarii resurselor, al poluarii, al degradarii ireversibile a mediului inconjurator... Cu pretul fiecarei vieti furata drumului ei cosmic si impotmolita in ruina ciclica a unei istorii a lacomiei.

                                                O civilizatie preocupata de ceea ce nu are si obsedata de a poseda nu va scrie nicicand o altfel de istorie.  Secretul fericirii nu e lacomia, creatoarea dezechilibrelor, ci bucuria de a primi ceea ce ai. Am fost invatati ca aceasta e definitia stagnarii si progresul inseamna consum si efort.

                                                Dar, a te bucura de ceea ce ai e o stare care inseamna respect pentru tot ce e in jurul tau, pentru tot ce e inauntrul tau, care inseamna daruire a tot ceea ce esti si a tot ceea ce poti fi si care arata o acceptare a toate care sunt, care au fost si se vor naste. Si o legatura infinita intre ele si tine...

                                                 Ori i se pare cuiva prea putina cunoastere si progres aici...?

Diferenta dintre bine si rau

  

                                   Diferenta dintre bine si rau

                                           Eu cred in diferente.

                                           Eu cred ca orice gest, oricat de mic, daruit binelui, aduce binele.

                                           E adevarat…Lacomia si indiferenta care distrug o padure nu poate fi oprita de dragostea si daruirea care planteaza un puiet. Un rau otravit de o industrie chimica nu poate fi vindecat printr-o lacrima curata plansa in cursul lui. O armata platita si instruita ca sa ucida nu poate fi oprita de un copil care salveaza fluturi de la inec.

                                          Dar aceste gesturi fac diferenta.

                                          Noi am fost invatati sa traim cu frica micimii noastre, cu teroarea unor instante care ne sunt superioare, cu imposibilitatea fizica, sociala si filosofica de a atinge adevarul si dreptatea. Ca vom zari intotdeauna pe strada ganganii strivite sub pasii indiferentei, ignorantei, cruzimii…

                                           Eu cred in gesturile mici care ne pot salva ca oameni si ca specie. Eu cred in compasiune, dar nu ca intr-o forma de amortizare a suferintei, ci ca o alternativa viabila a societatii omenesti.

                                           Oare de ce pare o utopie gestul simplu, al oricaruia dintre noi si al fiecaruia dintre noi, de a nu infaptui un rau?

                                           Eu cred in diferente, dar nu cred ca existenta ne-a gandit diferiti in bine si rau, in numele unui razboi si a unei suferinte vesnice, ci diferiti in bine, pentru a imbogati armonia si a diversifica emotia pozitiva din aceasta lume.

                                           Eu cred in diferente si am inceput sa le aplic. Si stiu ca atunci cand nu mai cumpar dintr-un magazin un kilogram de carne, abatorul nu va mai primi comanda pentru o noua moarte. Stiu ca unii oameni vor incasa mai putini bani, dar cu totii vom primi mai multa iubire. Si nu de la parinti, de la parteneri, de la copii…

                                          Ci insasi existenta va pregati pentru noi, in iubire, un nou drum.

                                          Nimeni nu e atat de mic, incat sa nu faca diferenta.

                              Despre crestere si curgere         

                                                 

                                                             Vietile noastre nu trebuie sa creasca pentru ca vor ajunge acolo de unde se vor faramita; sunt decaderile care nasc imperii si victoriile care se intorc in cenusa. Atunci starnesti roata lumii, o inviti sa se invarta, sa se rasuceasca cu tine odata, strivit si strivind  intr-o simfonie care te entuziasmeaza si te pierde...

                                                              Vietile noastre trebuie sa curga, sa fie lasate sa curga, sa imbratiseze maluri care se prabusesc, sa danseze cu pietrele care li se opun, sa rupa puntile intinse peste ele ori sa le serbeze cu compasiune efemeritatea.

                                                                In lumea noastra, invingatorii sunt cei care cresc, invinsii cei care curg, dar numai in lumea noastra. Adevaratii invingatori nu lasa in urma invinsi, pentru ca ei stiu valoarea vietii si nu negociaza pretul ei. 

                                                                Daca vrei sa stii de care parte esti  a celor care inving si strivesc sau a celor care inving si ingrijesc, trebuie sa vezi daca traiesti in crestere sau in curgere.

                                                                  Daca te ridici si pornesti mai departe orgolios ca ai aceasta putere ori de curgi linistit   in drumul tau,  bucurandu-te de toate puterile.

Hrana mintii

   

                       Hrana mintii

                         Iti hranesti mintea cu iluzie, traiesti o iluzie. Iti hranesti mintea cu minciuna, traiesti o minciuna. Ii oferi frica si sclavie, ai parte de catusele lor.

                        Astazi oferim mintii cea mai infecta hrana din toate timpurile:

-mesajele aservite si inrobitoare ale programelor T.V.,

-cunoasterea obedientei maxime de la locul de munca,

-experienta naucitoare a raporturilor cu functionarii statului,

-travaliul domesticirii spiritului de catre tehnologie,

-sentimentul condamnarii vesnice intr-un chist.

                           O astfel de hrana naste un astfel de prunc:

-incapabil de a se desprinde de sub tutela statului atotputernic,

-expus fara nicio protectie tuturor formelor de manipulare,

-ascultator infect de docil si aproape paranoic in obedienta,

-indepartat violent si absurd de orice valoare fundamentala, incapabil, chiar sa le perceapa,

-dominat de mandrii artificiale si de idealuri comice,

-golit launtric de orice dar,

-indopat sistemic si eficient cu toate virtutile prostitutiei intelectuale.

                          Solutia radicala intr-un astfel de cosmar este greva foamei. Poate singura, pregatitoare pentru putina lumina si decenta in destin.

                        

Intelepciune sociala

   

                                                        Intelepciune sociala

                                 Ideile care nu taie rani, nici nu vindeca.

      

                                Pentru a schimba lumea inspre bine, nu e suficient sa mangai si sa accepti. Compasiunea nu dezleaga lanturi, ci revolta. Intelepciunea nu desteleneste, nu seamana, nu uda, nu culege, ci doar ingaduie, daruie, incuviinteaza.

                               Ideile blande, oricat ar fi de novatoare, merg in cimitirul lucrurilor care tac. De aceea, atatia oameni buni si gandurile lor minunate se petrec printre noi, fara izbanda.

                               Lumea e rea nu pentru ca oamenii buni sunt putini. Lumea e rea pentru ca oamenii buni nu au arme. Pentru ca ideile lor nu sunt sageti. Pentru ca in decenta lor, nu incendiaza.

                              Definitia sociala a intelepciunii trebuie schimbata. O lume de sclavi intelepti e de folos doar unor stapani nebuni. O lume de sclavi intelepti nu-si protejeaza copiii, nu-si protejeaza viitorul.  Ci doar coaja subtire a unei ingaduinte ce sfideaza absurdul.

                              Pentru ca maine sa fie o zi e obligatoriu gandurile noastre de azi sa fie sageti, in fiecare azi, din fiecare timp, pentru totdeauna.