vineri, 5 iulie 2013

Locul faptelor noastre



                       Locul faptelor noastre                    





                                 Faptele noastre nu au la origine ceea ce stim. O lume construita in astfel de conditii ar arata altfel. Diferentele dintre noi ne-ar ajuta sa fim impreuna si nu dogmatici si segregati. Fiinta noastra ar creste intre zidurile cunoasterii, dar cu bucuria expansiunii zilnice a acestor ziduri.

                                 Faptele noastre se bazeaza pe ceea ce credem. De aceea, victoriile cunoasterii, descoperirile si inventiile nu reusesc sa distruga inertia si fanatismul. Mai mult, uneori sunt inglobate habotniciei devenind argumente intr-o lume absolut halucinanta si iluzorie.

                                 Singurul pierzator in acest razboi este omul. Sau poate (- crede- stie-) ca timpul lui e nelimitat si poate explora la maxim orice forma de ignoranta…?










miercuri, 3 iulie 2013

Dragostea si cunoasterea se intalnesc in iluzie



 Dragostea si cunoasterea se intalnesc in iluzie






                                  Asa cum puterea dragostei vine dintr-o iluzie: iluzia intalnirii fiintei care te implineste- fie aceasta partener, copil, parinte, Dumnezeu – cunoasterea insasi isi are puterea tot intr-o iluzie: descoperirea realitatii si a adevarului sau doar a unei parti din ele.

                                   Se pare ca singura putere, din mintea noastra, care conduce si intemeiaza e una si aceeasi putere cu cea care ne submineaza, ne destrama si, in final, ne distruge.

                                   Intelepciunea e doar abilitatea de a strecura in cunoastere si iubire numai masura de iluzie pe care o poti controla.

                                    Dar si aceasta e o amagire, pentru ca intotdeauna ceea ce poti controla e mult mai putin decat ceea ce te controleaza.

                                                              





O invatatura cu adevarat mare vine si ia


           O invatatura cu adevarat mare vine si ia







                              Numai invataturile marunte aduc ceva nou in fiinta.
                                                                   
                              O invatatura cu adevarat mare vine si ia. Te jefuieste de iluzii, de preconceptii si inertii, iti risipeste pacea si te arunca in singuratate. Obligatoriu, o invatatura mare te face sa te simti singur, sa te simti despartit de tot ceea ce stiai.

                                                                 ………………………………………………………………………………………………………………………

                              Astfel poti sa testezi tot ceea ce intalnesti de acum inainte. Daca simti un plus inauntrul tau  - e o invatatura utila, dar marunta. Daca simti, pentru o clipa o nedumerire, o despartire,  un gol  - e o invatatura profunda care te-a lasat fara o iluzie.

                               Oamenii care urmeaza gandurile marunte, aducatoare de plusuri, sunt porniti pe calea succesului si il intalnesc sau nu.  Ceilalti sunt in cautarea fericirii, desi la fiecare pas, ei mai spulbera cate putin din iluzia ei.






marți, 2 iulie 2013

Ciclul nasterii si al mortii

               

               Ciclul nasterii si al mortii




                De ce m-as elibera din ciclul nasterii si al mortii? Nu e o inchisoare… e doar lumina.

                Fara lumina aceasta, desi firava, cum as putea zari lumina eternitatii?





duminică, 30 iunie 2013

Nevoile pesimismului absolut



                                      Nevoile pesimismului absolut 




                                 Nu mai am nevoie de bani pentru ca ei s-au dovedit a fi cei mai lacomi consumatori ai timpului acestui destin. Si am vazut cum banii se cheama intre ei si se consuma unii pe altii, cum se devoreaza si cum se strang in haite pentru a devora.

                                Nu mai am nevoie de dragoste pentru ca stiu cum dragostea pe care o porti cuiva nu se intoarce, iar cel care te iubeste nu va primi locul iubirii in inima ta.

                                Nu mai am nevoie de speranta nu atat pentru ca stiu cat de greu e sa umpli golul din care ea se evapora treptat, ci pentru ca, obligatoriu, nu il poti umple decat cu o alta speranta.

                                Nu mai am nevoie de prieteni pentru ca fara bani, fara dragoste si fara speranta nu as putea sa le ofer decat minciuna prieteniei mele si sa primesc oglinda ipocriziei lor.

                                Nu mai am nevoie nici macar de sanatate pentru ca fara bani, fara dragoste, fara speranta si fara prieteni nu vad ce plus de belsug mi-ar putea aduce urmatoarea zi.

                                Nu am nevoie nici de ziua de azi, nici de ziua de maine, viata ma pastreaza aici atata timp cat ea are nevoie de mine.

                                De aceea si merg mai departe.