Fericirea de maine

                                           

                                          Fericirea de maine

                                  Legat de fericire am o singura certitudine. Ca ea trebuie traita azi si nu maine. Poate ca azi e instabila si alunecoasa, dar e mult mai sigura decat maine, mai rezonabila, mai corecta.

                                 Da, fericirea e un act de corectitudine, a ta fata de existenta si a existentei fata de tine. Nu poti fi fericit mintind si nici mintit.

                                 Iar fericirea de maine e ceva care se ascunde de ziua de azi.

   

                                        Stramtoarea lumii fiecaruia

          Omul ignorant e multumit de stramtoarea lumii in care traieste,

                                                  fiind incapabil sa inteleaga belsugul.

          Omul intelept e multumit de stramtoarea lumii in care traieste,

                                                   fiindu-i cel mai mare belsug simplitatea.

Lectie de istorie democratica

               


                                 
                                                          Lectie de istorie democratica





                                              Ieri am deschis intamplator volumul 3 din Mao Tze-Dun, "Opere alese", "Editura de Stat pentru Literatura Politica" Bucuresti-1955. Am prin biblioteca cateva carti mai "speciale" si pe aceasta o ratacisem de catva timp, banuind ca vreun musafir revolutionar rosu, mi-a sustras-o. Ma inselasem. Bucuros ca am gasit-o, am dat cu banul si  am citit urmatorul fragment:

                                           "..........................................................................................................
                                            Telul patrunderii puterilor imperialiste in China nu era deloc transformarea Chinei feudale intr-o tara capitalista. Puterile imperialiste urmareau tocmai telul contrar: transformarea Chinei intr-o semicolonie si colonie a lor.

                                            Pentru atingerea acestui tel, puterile imperialiste au intrebuintat si continua sa intrebuinteze fata de China urmatorul fel de metode de asuprire militara, politica, economica si culturala, cu ajutorul carora ele au si transformat-o treptat intr-o semicolonie sau colonie:

                                            Puterile imperialiste au silit China sa incheie numeroase tratate bazate pe inegalitate de drepturi. Potrivit acestor tratate, imperialistii si-au asumat dreptul de a tine in China forte maritime militare si trupe tereste
                                         
                                            ...au acaparat vamile...au acaparat comertul exterior, caile de comunicatie...au acaparat...

                                            Astfel au capatat posibilitatea de a desface in China marfurile lor in cantitati enorme, transformand China intr-o piata de desfacere a produselor lor industriale si subordonand in acelasi timp nevoilor lor productia agricola a Chinei.

                                            ...au deschis in China numeroase intreprinderi de industrie usoara si grea pentru a folosi pe loc materiile prime chineze si mana de lucru ieftina...

                                             Acordand imprumuturi guvernului chinez si infiintand in China banci, puterile imperialiste au monopolizat circulatia banilor si finantele Chinei.
                                            ....
                                             Pe langa aceste masuri, puterile imperialiste nu au uitat nici prostirea spirituala a poporului chinez...

                                           .........................................................................................................."



                                           Nu am crezut niciodata in viata ca voi cita din Mao. Nu am crezut niciodata, desi stiam ca istoria se repeta, ca se repeta mult mai des decat am banui si mult prea asemanator. Ca intotdeauna e vorba de unul si acelasi lucru:


                                                                     L A C O M I A

                                           Lacomia de bani, proprietati, putere, glorie...

                                           Lacomia construita pe un edificiu alunecos al fiintei umane, un edificiu al violentei, al agresivitatii, al brutalitatii, un edificiu care nu ne caracterizeaza ca fiinta, dar pe care am fost indiguiti sa-l cladim.


                                           Viata noastra personala e impersonala si absurda.

                                           Ea e rezultatul proceselor de indoctrinare pe care le-am trait de-a lungul timpului. Am invatat ce ni s-a impus, am muncit ce ni s-a impus, am platit impozitele ni s-au impus, am trait modelul de viata ce ni s-a impus.

                                          Cum am mai putea astazi sa nu credem ca viata noastra e ceva personal, ca a depins si depinde de alegerile noastre, ca noi suntem cei care ne privim in oglinda si suntem vinovati pentru infrangeri si merituosi pentru victorii.

                                       
                                           "...puterile imperialiste nu au uitat nici prostirea spirituala a poporului..."

                                          Si nici nu ma mai gandesc la emisiunile T.V., la  inventatele vedete de carton, la gluma sinistra de invatamant pe care o avem, la crestinismul ajuns curs de mercantilism, la istoria alternativa a neamului, la pretul cartilor, la interesul pentru profund, frumos, curat...

                                           Ma gandesc la criza de constiinta pe care o traim ca oameni si ca popor, adevarata criza a acestui timp, sursa saracirii noastre in afara si inauntru.


                                           Tovarasul Mao, citat la intamplare, ne mai da o lectie de istorie. Pentru mine e clar: spalarea de creiere functioneaza in ambele sensuri.

                                          Pentru a ne redobandi constiinta avem nevoie de o respalare de creiere.

Cusca noastra cea de toate zilele

                                                          Cusca noastra cea de toate zilele

                   


                                                    Cei care conduc aceasta lume nu sunt puternici, ci noi, ceilalti suntem prea fricosi. Ne aparam fiecare propria cusca, temandu-ne sa nu ne pierdem culcusul caldut si suportabil al indiferentei, ignorantei si inertiei vietii noastre marunte.

                                                    Cusca in care stam n-a avut niciodata usile inchise. Nimeni dintre satrapii istoriei nu le-a putut inchide. Nici macar torturile nu au inchis usi; ele doar le-au facut, sub povara terorii, invizibile.

                                                     Noi stam in custi pentru ca ne e frica sa iesim afara. Si frica vine din cunoasterea gresita pe care am avut-o asupra lumii. Din invataturile micinoase despre ea. Din educatia pe care am primit-o in scoala, in familie si in societate care se opune esentei fiecarei fiinte din acest univers. Care se opune primordial si absolut libertatii. In absenta libertatii, istoria nu are niciun fel de glorie, prezentul nu are demnitate, viitorul nu are potential.

                                                     E timpul sa invatam ca aceasta cusca are usile deschise. Gratiile ei au fost impletite de oameni, dar usile le-a pus existenta; le-a montat deschise, le-a blocat deschise spre infinit. E darul ei pentru noi, pentru totdeauna.

                                                    Cei care conduc aceasta lume au pierdut sensul acestui dar, lacomia lor a devenit cangrenoasa si le-a amputat libertatea. De aceea, pe interior, arata deformati, hidosi, paralizati intr-o descompunere fara limita, fara hotare, fara intoarcere. In ciuda costumelor impecabile si a mastilor de altruisti.

                                                   Dar noi, noi toti ceilalti, autoinchipuiti cu lanturi si cu handicap avem inca sansa, obligatia si destinul de a merge mai departe. E drept, cand locuiesti prea mult timp intr-o cusca, tu nu mai existi, dar sa ne amintim  de darul vietii, care nu va inceta sa ne dea puterea de care avem nevoie pentru a deveni ceea ce suntem:

                                                    Fii liberi ai existentei.

                                                                 

                                Libertate interioara si determinism social

                                    Lumea in care traim e rezultatul conditionarilor, a constrangerilor, a prejudecatilor si nicidecum consecinta manifestarii libertatii noastre interioare. Am si uitat ca exista o astfel de libertate.  Si suntem ajutati sa uitam in permanenta acest lucru sub imperativul absolut al vietii in societate.

                                   Castigul unei astfel de domesticiri a spiritului nu este o comunitate mai buna. Dimpotriva. Armonia intre fiinte are drept liant libertatea. Armonia inseamna o impartasire a paradisului tau cuiva si o impreunare cu paradisul lui. Lanturile nu sunt cai pentru paradis, ele nu te apara de rau; oamenii inventeaza legi pentru a-i proteja, dar tocmai legile inventate le distrug destinul.

                                   Cat timp civilizatia umana  se va baza pe lacate si nu pe chei minciuna, suferinta si nedreptatea vor avea parte de tot belsugul uratimii lor. Din acest belsug se vor hrani conducatorii nostri care isi vor perpetua mai departe privilegiile si sistemul care ii apara.

                                   Domnia libertatii interioare e singura solutie impotriva degradarii si distrugerii lumii. Dar, libertatea launtrica nu este o starea de nesupunere, de agresivitate egoista, de meschinarie si siretlic asa cum suntem invatati de legiuitori, fie ei  parinti, profesori, ziaristi,  politicieni…

                                  Libertatea launtrica nu e o arma a noastra impotriva existentei, ci un scut al existentei daruit noua pentru a ne apara de  razboi. De aceea, atata timp cat va lipsi libertatea, vor abunda sabiile.

                                   Indiferent de cate minciuni ne vor spune Ei.