Cea mai buna dintre lumile posibile

  

                            Cea mai buna dintre lumile posibile

                                  Inca de la nastere societatea in care venim are un scop precis; sa ne invete sa fim prizonieri. 

                                  Parintii, profesorii, preotii, formatorii…toti ne ajuta cu lanturile lor. E povara pe care si ei au primit-o si ne-o dau ca pe un dar. Ei sunt prea batrani pentru libertate, noi, prea tineri.

                                 Chiar si cartile, stiintele, artele, progresul tehnologic, toate vin si ne ofera chei pentru lacate care nu exista.

                                 Pentru ca lantul in care am crescut e prin el insusi fara capete si ne-a educat sa gandim prizonieratul ca cea mai buna dintre lumile posibile.

                                 Ceilalti, cei liberi, sunt doar ratati.

Culoarea destinului

                   

                                  Culoarea destinului 

                                  Nu o sa stim niciodata…daca am venit aici pentru a putea alege sau am venit aici pentru ca deja am ales.

                                 Viata noastra e doar o punte de trecere intre aceste iluzii. Cine crede in liberul arbitru traieste toata suferinta pe care o aduce diferenta dintre alegere si rezultat. Cine crede in destin traieste cu disperarea de a sti ca a ales in zadar.

                                 Dar acestea sunt suferinte mici, crescute dintr-o iluzie sau alta.

                                 Cel mai greu e sa nu traiesti, sa stai suspendat intre iluzii, intr-o nepamanteasca veghe, incercand sa intelegi, sa gasesti, sa astepti…

                                 Incercand sa alegi altceva…dintr-o urna in care toate bilele au aceeasi culoare.

Sufletul omului paseste pe lama a doua suferinte:

             Sufletul omului paseste pe lama a doua suferinte:

              Cea la care ajunge pentru ca a gresit profund si iremediabil, din lacomie, ignoranta ori rautate. E o durere plina de remuscari si regrete, dar dreapta si, oarecum, vindecabila.

              Cealalta durere o intalneste infaptuind binele, urmandu-si corect calea si rostul, fara minciuna, fara ipocrizie, fara viclesug. Pentru ea nu exista explicatii sau pansament.

               Nici ratiunea, nici iubirea si nici intelepciunea nu sunt pregatite sa o infrunte.

               De aceea, nici nu poti ajunge la fericire pe aceste cai.

               Dar poti sa le strabati ca sa afli cat esti de departe.

Calea celor trei iluzii

                                Calea celor trei iluzii

                Sunt trei lucruri greu de facut in viata:

                Primul lucru este sa afli iluziile care iti conduc destinul.

                Apoi, dupa ce le-ai aflat. sa gasesti o cale de a evada de sub puterea lor.

                Si, in final, indepartat de toate iluziile, sa poti trai cu amagirea ca aceasta e calea cea buna.

Impacarea cu razboiul nu e pace

                                  Impacarea cu razboiul nu e pace

                     Fiecare suflet poarta in adancul sau un razboi.

                     Cand se intalnesc doua suflete singuratice, nu are loc o impreunatate, ci o intalnire a doua razboaie.

                     Si fiecare vede in razboiul celuilalt jumatatea lipsa din destinul sau. Si fiecare se bucura ca si-a gasit implinirea. Ca cineva il intelege.

                     Pana ziua in care suferinta va lovi din nou.

                     Pentru ca doua sabii, chiar si incrucisate, care nu taie si nu strapung, continua sa aiba lamele taioase si varfurile ascutite.