sâmbătă, 29 septembrie 2012
Ceva asemeni privirii unui animal ranit
Ceva asemeni privirii unui animal ranit indeajuns de adanc incat sa simta ca nu mai exista scapare, bantuit de umbra unei agonii prelungite, jucandu-se cu el prin darul bolnav al inca catorva clipe... Ceva nefiresc de dureros si intunecat care iti devine, deodata, simbiont pentru tot restul vietii. Ceva care se incolaceste in jurul tau sufocandu-ti bucuriile simple si insumandu-te in imperiul lui tainic si nepamantean.
Iar de cealalta parte, fiinta ta, continuind sa zareasca, ceva, ce in lumina ochilor s-a stins demult.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu