Cauza suferintei nu e iluzia

                             Cauza suferintei nu e iluzia, ci placerea de a trai in iluzie.

                             Nimeni nu accepta cu usurinta sa-si recunoasca amagirile, dimpotriva le apara cu inversunare, pentru ca ele sunt sursa lui de multumire si hrana pentru orgoliu.

                            Nimeni nu renunta la placerea iluziei create de propria-i constiinta pentru suferinta revelatorie a adevarului. Pentru ca, in final, fiecare ia viata ca pe o problema personala si o traieste cu pasiune si subiectivitate, si nu ca pe o lupta patriotica pe baricada existentei.