Timpul de dupa munca

                    Timpul de dupa munca se numeste viata.

                    Iar timpul de munca efectiv e un efort intru supravietuire si nu intru creatie. Aceasta e povestea simplificata a vietii fiecaruia dintre noi.

                    O viata de munca fara creatie care sta la baza societatii de astazi. Un destin crescut  dintr-o invatatura gresita si daruit slugarnic unor stapani lacomi si ipocriti. Sclavagismul modern a mutat gandul de la lanturi la spectacolul, de acum grotesc, al divertismentului. Obsesia consumului,  dar si frica de ratare in ochii celorlalti, moda ultimei tehnologii, dar si superficialitatea dusa la extrem, prin fabricile de diplome, prin renuntarea la lectura si la valoare, fudulia excesiva si automutilarea spirituala sunt doar cateva cai pe care le-am deschis aventurandu-ne spre nicaieri. Pentru ca viata noastra, asa cum e ea azi, nu duce nicaieri.

                    Timpul de dupa munca se numeste viata. Pentru toti sclavii din aceasta lume, timpul de dupa munca se numeste viata. E un timp limitat si obscur, incarcat de oboseala, de teama, de ingrijorare, de circ, de ignoranta…

                    Timpul de dupa munca este premiul muncii, premiul cel mare al iluziei ca ai ales drumul corect. Ca ti-ai castigat onest  dreptul la viata. Ca ai infaptuit lucruri care trebuiau infaptuite, si fara tine, in istoria lumii ar fi fost un dureros si imens gol.

                    Dreptul la viata nu mi-l da statul,vecinul sau seful. Nici macar parintii. Si faptul ca am venit aici nu ma obliga sa-mi castig existenta. Nu ma obliga sa fiu sclavul unor structuri hranite din ignoranta si lacomie si autoproclamate stapani peste destinul meu.

                    Noi suntem  pruncii vietii fara de  limite din univers. Nu trebuie sa ne castigam existenta, pentru ca ea ne-a fost deja daruita. Trebuie sa ne traim existenta si nimic altceva, si nimic mai mult. Lupta e doar un concept introdus de mintea omului in judecarea naturii. Gazda se lupta cu parazitul… prada cu pradatorul… mutatia cu structura normala. Leul nu se lupta cu antilopa gnu. El isi traieste propria lui viata. Antilopa nu se lupta pentru viata sa. Ea doar si-o traieste.

                   Atunci cand traiesti cu adevarat nu exista victorii sau infrangeri, nu exista pierderi sau castiguri, nu exista pedepse sau recompense. Exista doar viata. Care continua si se schimba la infinit.

                  Pentru noi, timpul de dupa munca se numeste viata. Ceva fals, detasat de esenta, damnat la diluare.

                  Timpul muncii noastre, timpul vietii noastre reale e folosit de altcineva. De o forta care se hraneste cu destine daruindu-le amagirea autodeterminarii.

                  Si aceasta forta nu este autoritatea, oricare ar fi ea dintr-un stat, nu e seful tau, nu e primarul, nu e ministrul. Aceasta forta e orgoliul.

                 Orgoliul de a nu recunoaste ca esti pe un drum gresit.

                 Orgoliul de a nu-ti  recunoaste ignoranta.

                 Orgoliul care iti sprijina iluzia ca tu traiesti la locul tau de munca.

                Aceasta e povestea simplificata a mortii fiecaruia dintre noi. Povestile despre viata se traiesc pur si simplu. Ele nu apar in cuvinte.