Despre cum se leaga destinele in lume

                                         Despre cum se leaga destinele in lume

                                     Oamenii mediocri traiesc asteptand de la lume un premiu pentru mediocritatea lor. Ei isi petrec viata pandind oportunitati pentru a urca in ierarhie, strivind valorile autentice sau asimilandu-le prin furt. Ei sunt cei care se agata de orice pentru a parveni, pustiind, lacomind, nerespectand…

                                     Spiritele mari traiesc din creatie si daruire. Ele isi iau bucuria din rodul trudei lor, iar fructele le impart in aceeasi bucurie cu ceilalti. De ele se agata lumea croindu-si drum spre civilizatie si istorie.

Sansa binelui absolut

   

                              Sansa binelui absolut

                           Daca ne e frica de neizbanda bunatatii noastre in lume si stam inchisi intre gratiile ei matasoase, smiorcaindu-ne in raul care isi implineste puterea si in injustitia vietii, cum am putea darui binelui o sansa?

                           Daca ne e frica de slabiciunea blandetii, oare cum sa nu ne fie teama de violenta dezlantuita?

                           Si, daca blandetea nu are suficienta putere, nu e oare vina noastra? Ca ne rusine cu ea – intr-o lume construita pe indiferenta si duritate…ca o tinem ascunsa – ingrijorati ca ne-ar putea trada fragilitatea…si, mai mult, incercam sa-i subminam din putere, acceptand uneori, atat de usor, inacceptabilul…?

                          Niciodata nu am crezut in rau si continui sa ma incapatanez sa cred, contrar a ceea ce se vede, ca raul nu exista, ci doar, binele trece printr-o perioada de oboseala sau ignoranta din partea noastra…

                          Nu cred in dualitatea bine-rau. Un astfel de gand naste raul, ii da o sansa, ii da putere, ii face loc printre noi.

                          Eu cred doar in puterea infinita a binelui.

                          Si, cand ceva monstruos se intampla in viata mea, stiu ca nu e rezultatul unei victorii a raului, ci consecinta ignorarii sansei pe care binele absolut mi-a acordat-o.

Despre adevarata bogatie si dobandirea ei

                                      Despre adevarata bogatie si dobandirea ei

                                    Multa vreme trebuie sa risipesti in viata ca sa intelegi ca ai doar un singur prieten si un singur dusman: mintea ta.

                                   Acolo se pun bariere pe drumuri, sa fac ocolisuri, obstacole, rupturi, prabusiri…Acolo e ascunzatoarea celor care te vaneaza precum si bratul celor care te ajuta. Acolo sunt toate iluziile si toate temerile.

                                  Si desi stii acest lucru, iti pare mai simplu sa ceri de la altul sau sa dai vina pe el.

                                 Incat ajungi in timp, sa crezi ca esti prizonier unor straini (societate, stat, biserica, parinti, rude, sefi…) si nu tie insuti.

                                 Dar, cand ceea ce gandesti ajunge sa lucreze pentru tine, devii stapan peste ceea ce te inconjoara.

                                 De acum, mai ai decat un singur obstacol pana la implinire: lacomia.

                                 Cei care nu-l trec – devin bogati; cei care il trec, se simt bogati.

                                    

Despre plecarile lungi

    

                            Despre plecarile lungi 

                                       Poti pleca in orice colt al lumii, cautand o viata mai buna, dar nu vei scapa decat de problemele pe care plecarea le poate rezolva.

                                      Insa, nelinistea care te-a macinat, adevarata miscare care a dezlantuit  tot ce ti s-a intamplat in destin, e, inca, tot acolo…in spatele unei satisfactii provizorii, ascunsa de oboseala si timp, pandind dintr-un adanc mituit cu iluzii.

                                       Si tu stii, intr-un fel, ca toate victoriile tale sunt victoriile plecarii, batalii castigate intr-un razboi din alt loc, iar acolo de unde ai plecat, esti tot infrant, tot neputincios, tot suferind, tot disperat…

                                      Plecarea este cu adevarat o solutie, doar atunci cand rezolva problemele neplecarii, cand nu vine dintr-o oferta mai avantajoasa, cand nu vine dintr-o momeala, cand nu e un remediu al lacomiei, indiferent cat de diluat si diplomatic ai numi-o.

                                      Plecarea aduce belsug doar celui pentru care “a pleca” sau ‘a ramane” sunt unul si acelasi chip al fericirii.

Despre a simti

                                            Despre "a simti"

                             Oare noi traim sentimentele, noi simtim iubirea, ura, deznadejdea, singuratatea…sau altceva, din afara noastra, launtric noua, inchide si deschide aceste porti…?