Eu nu cred in umbra

                                          Eu nu cred in umbra, eu nu cred in intuneric, eu nu cred in ceva opus binelui. Vad ca exista raul, simt cum sufoca lumea, dar nu cred in el ca intr-o forta fundamentala din existenta, o forta egala si opusa luminii.

                                          Exista razboaie, foamete, boala, ura, un convoi trist si intortocheat de suferinte, ganduri care ne bantuie si ne intuneca viata, dar sunt convins ca ele nu sunt parte primordiala a manifestarii, ca nasterea lor e ulterioara si dispartia acestor monstri e posibila si accesibila.

                                         Dar omul e invatat de mic cu o viziune duala asupra lumii, cu un cerc vicios tainic si transcedental din care nimic nu pare sa scape si toate sunt impreuna intr-o armonie barbara si simbiotica.

                                         Raul este puternic si am fost lovit in viata de indeajuns de mult rau ca sa stiu cum e sa fii strivit sub talpile lui. Dar niciodata nu mi s-a parut ca e atat de puternic incat nu poate fi oprit, nu l-am simtit ca pe o energie cuprinzatoare si inepuizanta. L-am vazut ca pe ceva trecator si infect inventat de cineva care si-l doreste puternic si bantuitor printre noi. Venirea lui nefiind o necesitate intrinseca a existentei, ci doar o formula de control al mintii si al umanitatii.

                                        Traim intr-o lume in care valoarea e data de competitie si nu de armonie, de lacomie si nu de pace, de instrainare si nu de apropiere. Atunci cand vom incepe sa ne educam copiii altfel, vom intelege cat de marunt, de faramitos si nerealizabil e raul. Si pentru acest lucru nu avem nevoie de vreo biserica, de vreo filosofie, de vreo institutie superioara. E suficient sa fim buni...