duminică, 27 ianuarie 2013



                                 

                                       Destinul nostru cel de toate zilele...




                                     Cand  ai inceput sa-ti traiesti propria viata realizezi ca nu exista destin si ca nimic nu-ti intersecteaza pasii nechemat, nedorit, nepregatit...

                                      Dar, pana ajungi in rezonanta cu tine insuti te vei amagi si intrista de fiecare intamplare pe care o traiesti si nu-ti apartine, de fiecare iubire care nu vrea sa ti se intoarca, de nesfarsita povara a ceva ce traiesti in locul altcuiva, zilnic. Acesta este destinul.

                                      Te poti desparti de el, cunoscandu-l...









duminică, 20 ianuarie 2013




                                             Despre slabiciuni



                              Mintea umana e singura creatura care se lasa invinsa mai usor de sine decat de ceilalti. Si pe aceasta slabiciune isi croiesc toti dictatorii si tortionarii, drum.








            Recunoasterea iluziei



         Nefericirea fiecaruia dintre noi isi are sursa in iluzia ca meritam mai mult.

         Si indiferent cat de neinstruit si ignorant ar fi cineva, daca e ridicat si lingusit, daca e asezat deasupra celorlalti si incurajat sa mearga mai departe, el nu se va opri niciodata. Se va inversuna sa creada in destinul sau providential.

         Nu e nimic exceptional in a fi altceva decat ceea ce esti. Doar suferinta in viata celor din jurul tau si nefericire refulata in tine. Nimeni nu merita mai mult decat i-a oferit existenta, dar poate avea mai mult cu pretul furtului de la ceilalti.

         Elogiul competitiei si remuneratia noastra sociala invatate si predate in scoala, familie, loc de munca, anturaj, mass-media, ne-au dezechilibrat launtric conditionandu-ne spre lacomie si posesiune.

         Societatea noastra moderna a esuat. Oameni nefericiti nu pot construi o lume fericita. E nevoie de un salt imens in constiinta.

         Si acela incepe cu recunoasterea iluziei.





     

sâmbătă, 19 ianuarie 2013



                                              Putin despre iluzie




                                            Multi ani am trait fara sa inteleg ca mintea mea nu e locuita de mine, ci de un razboi surd intre ceea ce mi s-a sugerat, impus, propus, decretat, din afara si ceva firav, launtric, condamnat sa traiasca intr-o lume alunecoasa pe care nu aveam cum sa o cunosc decat cu ajutorul celorlalti. Toti, acei ceilalti prinsi si ei in iluzia ca participa constient si activ la implinirea propriei lor vieti.

                                           Astazi stiu ca lumea in care traim nu e lumea noastra, ci o poveste inventata pentru noi care sa protejeze interesele Lor. Cu fiecare gest prin care ma desprind din aceasta minciuna devin tot mai singur; si truda, pasiunea ori echilibrul putinei mele vieti isi dovedesc din plin inutilitatea. Pentru ca totul a fost daruit Lor, impotriva lumii mele, impotriva gandurilor mele, impotriva destinului meu. Pentru ca asa am fost invatat sa fiu.

                                          Si asa, acum, oprit in mijlocul drumului, incerc prin liniste si simplitate sa ii opresc pe ceilalti. Pentru o clipa. Sa-si caute propria lor viata si sa-si abandoneze iluziile si stapanii. Nu pentru ei, pentru ca, probabil e prea tarziu. Dar pentru ca cei care cresc din noi sa nu mai traiasca cu aceleasi minciuni.

                                         Am aflat demult ca nimeni nu e mic. Ca fiecare poate sa aleaga si sa faca diferenta. Si ca nu e nimic mai simplu de atat...

                                       




vineri, 18 ianuarie 2013


                                         Despre blandete



                                 Inaintea tuturor virtutilor sta blandetea.

                                 Ea nu are nici aura usor rece a intelepciunii si nici egoul exagerat al iubirii de a se gandi cea mai puternica energie ziditoare din univers.

                                 Oamenii blanzi sunt invizibili; traim printre ei, ii folosim, ii strivim, iar ei continua, asemeni aerului, sa ne hraneasca, fara sa stim, cu cel mai de pret rod al existentei.







                               

joi, 17 ianuarie 2013



                                             Despre destin



                                             Faptul ca nu putem intelege fiecare intamplare din aceasta lume, nu inseamna ca ea nu are un sens, dar nici nu ne poate obliga sa inventam cu disperare unul.

                                             Faptul ca nu il vedem pe stapanul acestei existente nu e o garantie ca nu exista, dar nici o dovada ca ar putea fi.

                                             Fiecare viata pare o intamplare libera intr-un fenomen controlat. Cine crede in destin e condamnat sa-si traiasca dreptul la putina sa libertate in inchisoarea propriei minti. Cine nu crede in destin e pedepsit sa sufere pentru greseli care nu sunt ale lui, dar care transcend uneori o granita altminteri interzisa.

                                             Viata trebuie traita simplu si deplin, si daca deasupra ei exista cineva care vegheaza, iti va darui bogatie si deplinatate, iar daca deasupra ei nu exista nimeni, iti vei lua singur bogatia si implinirea prin modul tau de a fi.



                                         

sâmbătă, 12 ianuarie 2013


                                         

                                              Daca vrei ca lucrurile



                                    Daca vrei ca lucrurile sa lucreze pentru tine, trebuie sa le lasi pe ele sa lucreze si nu sa le fortezi tu.

                                    Agitatia noastra zilnica, dupa o paine amarata, le zgaraie doar suprafata si pielea lor se umple de cicatrici si se ingroasa devenind si mai inaccesibila.

                                    Tot sistemul nostru de valori ne impinge sa zgariem lucrurile si nu sa le imbratisam. Pentru ca cei care ne conduc doresc ca noi sa ramanem permanent la marginea adevarului si nu inauntru. Pentru ca atunci ei si-ar pierde privilegiile pe care le au asupra noastra.

                                    Si astfel ei ne invata sa dorim. Ne obliga sa dorim.

                                    Iar pentru a lasa viata sa lucreze pentru tine, pentru a-ti darui ceea ce are pregatit, trebuie sa inveti sa nu mai produci rani.

                                    Si nu poti face acest lucru decat incetand sa doresti...Si incetezi sa doresti doar atunci cand ai aflat cum inauntrul tau iti sunt gata indeplinite, dintotdeauna, toate dorintele.







vineri, 11 ianuarie 2013



                                            Limitele cunoasterii si orgoliul



                                            Fiecare din noi isi traieste viata in doua lumi diferite, oarecum complementare si insuficiente.

                                            Pe de-o parte e lumea lucrurilor pe care le cunoastem care sunt, de altminteri firave si limitate, si de cealalta parte, e imparatia  lucrurilor pe care ni le imaginam, care sunt alunecoase si nerealiste.

                                            Nu suntem vinovati pentru greselile noastre. Nu ne putem baza pe adevarul absolut, pentru ca lucrurile pe care nu le cunoastem sunt infinite si nu exista o solutie viabila de a trai asezandu-te pe ceea ce nu cunosti.

                                           Dar suntem vinovati de a purta o data cu constiinta cunoasterii noastre limitate orgoliul posesiunii si trairii  adevarului absolut.

                                           Iar vina propriu-zisa incepe din momentul in care cei din jurul nostru suporta manifestarea exterioara a acestui orgoliu.



miercuri, 9 ianuarie 2013



                                                         Principiul raului




                                                        Lumea in care traim echivaleaza viata fiecaruia dintre noi cu o anumita suma de bani. Ne daruim timpul nostru unic ( ziua de munca ) pentru aceste hartii care ne randuiesc destinul.

                                                        Civilizatia umana s-a dezvoltat pe un teren artificial si nesanatos. Evolutia nu e un cantar care echivaleaza vietile in hartii. Nu e un cantar care echivaleaza vietile in aur. Existenta a asezat aur suficient in maruntaiele pamantului pentru toata lumea. Problema e lacomia care a distrus echilibrul acestei lumi.

                                                        Astfel, cheia de bolta a societatii omenesti e un viciu - lacomia, si nu o virtute.

                                                        Si cum am putea  sa ne asteptam la o viata din ce in ce mai buna, asezata pe un principiu al raului care devine pe zi ce trece mai puternic?...








                  Despre taina drumului bun




                 Cea mai grea incercare pentru un om e sa opreasca spirala dementa a actiunilor, obligatiilor si  activitatilor pe care trebuie sa le infaptuiasca intr-o zi si sa inteleaga bucuria pe care o are de trait o viata intreaga.
               
                 Si sa traiasca aceasta bucurie...




duminică, 6 ianuarie 2013


                               Despre suferinta



              Suferinta e diferenta dintre iluzia pe care o ai si realitatea pe care o traiesti.

              Totusi, cand iluzia si realitatea se suprapun, suferinta nu dispare.

              Ea devine atunci diferenta dintre iluziile pe care nu ti le poti permite, pentru a putea trai o realitate stearpa care nu te face sa suferi.




vineri, 4 ianuarie 2013



                                                        Despre rau


                                   Din ceea ce cunoastem, din ceea ce deocamdata, a intemeiat stiinta, mintea umana este singura gazda pentru rau.

                                   Si, descoperindu-se doar pe sine in acest cosmar, uimita si vinovata, a inventat imediat o intreaga istorie despre forte malefice care ii sunt superioare si eterne.

                                   A asezat in locul comunicarii, iubirii si armoniei o armata de energii, de demoni si monstri care sa o apere si sa-i justifice manifestarea.

                                   Iar astazi aceste forte intunecate au devenit dominante in minte, gandul omului fiind abatut spre o lupta fantezista si ancestrala intre bine si rau, si nu intru zidirea armoniei, singura forta cu adevarat importanta din univers.

                                   Si in timp ce oamenii sunt mai saraci si mai bolnavi raul din suferinta lor va deveni mai puternic. Si in timp ce alti oameni devin mai bogati, raul din lacomia lor va dobandi noi puteri.

                                    Astazi, mintea umana a reusit sa acumuleze pe pamant aproape tot atata rau cat ii e indeajuns pamantului sa se distruga.

                                     Pacat.





miercuri, 2 ianuarie 2013


                                             
                                                        Si daca omul...


                                   Si daca omul nu e decat un aparat,  un intermediar intre o energie profunda si infinita si suprafata lumii, carnea lumii, pielea ei...o unealta prin care vibratia fundamentala a acestei existente se conecteaza cu marginile tocmai pentru a le putea intelege, controla si dezvolta mai usor...?

                                   Si nu noi suntem cei fara hotare launtrice, transcedentali si ubicui, gazde fericite ale unei puteri superioare, pe care ne-o asimilam si ne-o revendicam, si nu noi suntem cei pentru care se petrece universul...

                                   Si suntem doar mijlocitorul prin care o energie subtila si eterna priveste uneori materia grozava, dar gaunoasa, din afara ei.