duminică, 31 martie 2013

Fericirea de maine






                                           


                                          Fericirea de maine


                                  Legat de fericire am o singura certitudine. Ca ea trebuie traita azi si nu maine. Poate ca azi e instabila si alunecoasa, dar e mult mai sigura decat maine, mai rezonabila, mai corecta.

                                 Da, fericirea e un act de corectitudine, a ta fata de existenta si a existentei fata de tine. Nu poti fi fericit mintind si nici mintit.

                                 Iar fericirea de maine e ceva care se ascunde de ziua de azi.













sâmbătă, 30 martie 2013


   




                                        Stramtoarea lumii fiecaruia





          Omul ignorant e multumit de stramtoarea lumii in care traieste,
                                                  fiind incapabil sa inteleaga belsugul.


          Omul intelept e multumit de stramtoarea lumii in care traieste,
                                                   fiindu-i cel mai mare belsug simplitatea.












vineri, 29 martie 2013

Lectie de istorie democratica

               


                                 
                                                          Lectie de istorie democratica





                                              Ieri am deschis intamplator volumul 3 din Mao Tze-Dun, "Opere alese", "Editura de Stat pentru Literatura Politica" Bucuresti-1955. Am prin biblioteca cateva carti mai "speciale" si pe aceasta o ratacisem de catva timp, banuind ca vreun musafir revolutionar rosu, mi-a sustras-o. Ma inselasem. Bucuros ca am gasit-o, am dat cu banul si  am citit urmatorul fragment:

                                           "..........................................................................................................
                                            Telul patrunderii puterilor imperialiste in China nu era deloc transformarea Chinei feudale intr-o tara capitalista. Puterile imperialiste urmareau tocmai telul contrar: transformarea Chinei intr-o semicolonie si colonie a lor.

                                            Pentru atingerea acestui tel, puterile imperialiste au intrebuintat si continua sa intrebuinteze fata de China urmatorul fel de metode de asuprire militara, politica, economica si culturala, cu ajutorul carora ele au si transformat-o treptat intr-o semicolonie sau colonie:

                                            Puterile imperialiste au silit China sa incheie numeroase tratate bazate pe inegalitate de drepturi. Potrivit acestor tratate, imperialistii si-au asumat dreptul de a tine in China forte maritime militare si trupe tereste
                                         
                                            ...au acaparat vamile...au acaparat comertul exterior, caile de comunicatie...au acaparat...

                                            Astfel au capatat posibilitatea de a desface in China marfurile lor in cantitati enorme, transformand China intr-o piata de desfacere a produselor lor industriale si subordonand in acelasi timp nevoilor lor productia agricola a Chinei.

                                            ...au deschis in China numeroase intreprinderi de industrie usoara si grea pentru a folosi pe loc materiile prime chineze si mana de lucru ieftina...

                                             Acordand imprumuturi guvernului chinez si infiintand in China banci, puterile imperialiste au monopolizat circulatia banilor si finantele Chinei.
                                            ....
                                             Pe langa aceste masuri, puterile imperialiste nu au uitat nici prostirea spirituala a poporului chinez...

                                           .........................................................................................................."



                                           Nu am crezut niciodata in viata ca voi cita din Mao. Nu am crezut niciodata, desi stiam ca istoria se repeta, ca se repeta mult mai des decat am banui si mult prea asemanator. Ca intotdeauna e vorba de unul si acelasi lucru:


                                                                     L A C O M I A

                                           Lacomia de bani, proprietati, putere, glorie...

                                           Lacomia construita pe un edificiu alunecos al fiintei umane, un edificiu al violentei, al agresivitatii, al brutalitatii, un edificiu care nu ne caracterizeaza ca fiinta, dar pe care am fost indiguiti sa-l cladim.


                                           Viata noastra personala e impersonala si absurda.

                                           Ea e rezultatul proceselor de indoctrinare pe care le-am trait de-a lungul timpului. Am invatat ce ni s-a impus, am muncit ce ni s-a impus, am platit impozitele ni s-au impus, am trait modelul de viata ce ni s-a impus.

                                          Cum am mai putea astazi sa nu credem ca viata noastra e ceva personal, ca a depins si depinde de alegerile noastre, ca noi suntem cei care ne privim in oglinda si suntem vinovati pentru infrangeri si merituosi pentru victorii.

                                       
                                           "...puterile imperialiste nu au uitat nici prostirea spirituala a poporului..."

                                          Si nici nu ma mai gandesc la emisiunile T.V., la  inventatele vedete de carton, la gluma sinistra de invatamant pe care o avem, la crestinismul ajuns curs de mercantilism, la istoria alternativa a neamului, la pretul cartilor, la interesul pentru profund, frumos, curat...

                                           Ma gandesc la criza de constiinta pe care o traim ca oameni si ca popor, adevarata criza a acestui timp, sursa saracirii noastre in afara si inauntru.


                                           Tovarasul Mao, citat la intamplare, ne mai da o lectie de istorie. Pentru mine e clar: spalarea de creiere functioneaza in ambele sensuri.

                                          Pentru a ne redobandi constiinta avem nevoie de o respalare de creiere.
















joi, 28 martie 2013

Cusca noastra cea de toate zilele






                                                          Cusca noastra cea de toate zilele

                   


                                                    Cei care conduc aceasta lume nu sunt puternici, ci noi, ceilalti suntem prea fricosi. Ne aparam fiecare propria cusca, temandu-ne sa nu ne pierdem culcusul caldut si suportabil al indiferentei, ignorantei si inertiei vietii noastre marunte.

                                                    Cusca in care stam n-a avut niciodata usile inchise. Nimeni dintre satrapii istoriei nu le-a putut inchide. Nici macar torturile nu au inchis usi; ele doar le-au facut, sub povara terorii, invizibile.

                                                     Noi stam in custi pentru ca ne e frica sa iesim afara. Si frica vine din cunoasterea gresita pe care am avut-o asupra lumii. Din invataturile micinoase despre ea. Din educatia pe care am primit-o in scoala, in familie si in societate care se opune esentei fiecarei fiinte din acest univers. Care se opune primordial si absolut libertatii. In absenta libertatii, istoria nu are niciun fel de glorie, prezentul nu are demnitate, viitorul nu are potential.

                                                     E timpul sa invatam ca aceasta cusca are usile deschise. Gratiile ei au fost impletite de oameni, dar usile le-a pus existenta; le-a montat deschise, le-a blocat deschise spre infinit. E darul ei pentru noi, pentru totdeauna.

                                                    Cei care conduc aceasta lume au pierdut sensul acestui dar, lacomia lor a devenit cangrenoasa si le-a amputat libertatea. De aceea, pe interior, arata deformati, hidosi, paralizati intr-o descompunere fara limita, fara hotare, fara intoarcere. In ciuda costumelor impecabile si a mastilor de altruisti.

                                                   Dar noi, noi toti ceilalti, autoinchipuiti cu lanturi si cu handicap avem inca sansa, obligatia si destinul de a merge mai departe. E drept, cand locuiesti prea mult timp intr-o cusca, tu nu mai existi, dar sa ne amintim  de darul vietii, care nu va inceta sa ne dea puterea de care avem nevoie pentru a deveni ceea ce suntem:

                                                    Fii liberi ai existentei.






















miercuri, 27 martie 2013



                                                                 


                                Libertate interioara si determinism social



                                    Lumea in care traim e rezultatul conditionarilor, a constrangerilor, a prejudecatilor si nicidecum consecinta manifestarii libertatii noastre interioare. Am si uitat ca exista o astfel de libertate.  Si suntem ajutati sa uitam in permanenta acest lucru sub imperativul absolut al vietii in societate.

                                   Castigul unei astfel de domesticiri a spiritului nu este o comunitate mai buna. Dimpotriva. Armonia intre fiinte are drept liant libertateaArmonia inseamna o impartasire a paradisului tau cuiva si o impreunare cu paradisul lui. Lanturile nu sunt cai pentru paradis, ele nu te apara de rau; oamenii inventeaza legi pentru a-i proteja, dar tocmai legile inventate le distrug destinul.

                                   Cat timp civilizatia umana  se va baza pe lacate si nu pe chei minciuna, suferinta si nedreptatea vor avea parte de tot belsugul uratimii lor. Din acest belsug se vor hrani conducatorii nostri care isi vor perpetua mai departe privilegiile si sistemul care ii apara.

                                   Domnia libertatii interioare e singura solutie impotriva degradarii si distrugerii lumii. Dar, libertatea launtrica nu este o starea de nesupunere, de agresivitate egoista, de meschinarie si siretlic asa cum suntem invatati de legiuitori, fie ei  parinti, profesori, ziaristi,  politicieni…

                                  Libertatea launtrica nu e o arma a noastra impotriva existentei, ci un scut al existentei daruit noua pentru a ne apara de  razboi. De aceea, atata timp cat va lipsi libertatea, vor abunda sabiile.

                                   Indiferent de cate minciuni ne vor spune Ei.






marți, 26 martie 2013





                                         Despre felurile singuratatii



                               Exista:
   
                                             - o singuratate a femeii fara prunc. Daca Dumnezeu s-ar lovi de ea si-ar pierde mintile.

                                             - o singuratate  a celor care sunt impreuna, impreuna intr-o poveste care nu le apartine; nici ei nu stiu cat e minciuna, sau  tacere, cat e gol de dinainte de toate sau doar o umbra aparuta tarziu. Nici ei nu stiu daca e mai apriga durerea brusca a separarii sau amaraciunea fara inteles a nedespartirii.

                                              – o singuratate a celor care nu s-au intalnit. E ca o scara de care se agata fiecare incercand sa-l ajunga pe celalalt, disperand sa-l atinga, innebunind la fiecare iluzie de vibratie prin care-l simte ceva mai aproape, prin care se minte ca-l simte ceva mai aproape. Fara sa inteleaga, fara sa accepte ca sunt doar doua scari diferite si fructul acestei incercari nu poate fi gasit catarandu-te, straduindu-te…Doar sinucigasii inteleg asta; pentru ca atunci cand se arunca de pe scara au sansa sa-l atinga pe celalalt. Dar fructul lor deja nu mai e de folos nimanui.

                                              – o singuratate a fiecaruia in fata oglinzii. Cand vezi dincolo de imaginea reflectata. Si dincolo, nu te poarta nimeni pe umeri, nu e nimeni sa te imbratiseze, sa te apere de rana pe care singur ti-o deschizi cautand o cruce, un munte, un ocean, un cer… nadajduind dupa ceva mult mai mare din care sa simti ca vii si in care esti gata sa te intorci.

                                               - o singuratate a celor, care se ating, care sunt impreuna, care vibreaza intr-un acord absolut si pe care tocmai impreunatatea aceasta sublima, dizolvarea multitudinii lor de fapturi si reconstituirea unicului, ii paraseste dincolo de un hotar despre care nu au niciun fel de cunoastere.  Si lipsiti de aceasta cunoastere, abandonati in paradis, traiesc drama celei mai profunde singuratati.

                                               - o singuratate a existentei, a celei care s-a creat pe sine, care a inventat viata de teama nemuririi, care a inventat constienta, disperata de atata incremenire, care s-a manifestat in cautarea a altceva manifestat, tocmai pentru a putea sta de vorba, asa, asezati fiecare pe cate o piatra la marginea infinitului, odihnindu-se pentru o clipa inainte de a porni iarasi la drum.

                                                    Si impreuna, toate aceste singuratati, si nu sunt singurele, dau nastere la tot ceea ce vedem, traim si simtim.










luni, 25 martie 2013

Despre lucrurile care ne lipsesc







                                                   Despre lucrurile care ne lipsesc



                                              Cine isi concentreaza existenta pe lucrurile ce ii lipsesc va suferi de lacomie si infometare. Si conducatorii alesi dintre ei vor flamanzi poporul si-l vor condamna sa fie vorace si nechibzuit.

                                               Nimeni nu poate sa aiba toate lucrurile din aceasta lume si nici nu-i trebuie pentru a fi fericit. Dar toata educatia noastra e indreptata spre posesiune si toate mijloacele de comunicare pe care le accesam in spatiul social ne circumscriu destinul in obiceiuri si porunci materiale.

                                               Cineva castiga din acest produs al lumii... Cu pretul epuizarii resurselor, al poluarii, al degradarii ireversibile a mediului inconjurator... Cu pretul fiecarei vieti furata drumului ei cosmic si impotmolita in ruina ciclica a unei istorii a lacomiei.

                                                O civilizatie preocupata de ceea ce nu are si obsedata de a poseda nu va scrie nicicand o altfel de istorie.  Secretul fericirii nu e lacomia, creatoarea dezechilibrelor, ci bucuria de a primi ceea ce ai. Am fost invatati ca aceasta e definitia stagnarii si progresul inseamna consum si efort.

                                                Dar, a te bucura de ceea ce ai e o stare care inseamna respect pentru tot ce e in jurul tau, pentru tot ce e inauntrul tau, care inseamna daruire a tot ceea ce esti si a tot ceea ce poti fi si care arata o acceptare a toate care sunt, care au fost si se vor naste. Si o legatura infinita intre ele si tine...

                                                 Ori i se pare cuiva prea putina cunoastere si progres aici...?












Diferenta dintre bine si rau


  


                                   Diferenta dintre bine si rau


                                           Eu cred in diferente.

                                           Eu cred ca orice gest, oricat de mic, daruit binelui, aduce binele.

                                           E adevarat…Lacomia si indiferenta care distrug o padure nu poate fi oprita de dragostea si daruirea care planteaza un puiet. Un rau otravit de o industrie chimica nu poate fi vindecat printr-o lacrima curata plansa in cursul lui. O armata platita si instruita ca sa ucida nu poate fi oprita de un copil care salveaza fluturi de la inec.

                                          Dar aceste gesturi fac diferenta.

                                          Noi am fost invatati sa traim cu frica micimii noastre, cu teroarea unor instante care ne sunt superioare, cu imposibilitatea fizica, sociala si filosofica de a atinge adevarul si dreptatea. Ca vom zari intotdeauna pe strada ganganii strivite sub pasii indiferentei, ignorantei, cruzimii…

                                           Eu cred in gesturile mici care ne pot salva ca oameni si ca specie. Eu cred in compasiune, dar nu ca intr-o forma de amortizare a suferintei, ci ca o alternativa viabila a societatii omenesti.

                                           Oare de ce pare o utopie gestul simplu, al oricaruia dintre noi si al fiecaruia dintre noi, de a nu infaptui un rau?

                                           Eu cred in diferente, dar nu cred ca existenta ne-a gandit diferiti in bine si rau, in numele unui razboi si a unei suferinte vesnice, ci diferiti in bine, pentru a imbogati armonia si a diversifica emotia pozitiva din aceasta lume.

                                           Eu cred in diferente si am inceput sa le aplic. Si stiu ca atunci cand nu mai cumpar dintr-un magazin un kilogram de carne, abatorul nu va mai primi comanda pentru o noua moarte. Stiu ca unii oameni vor incasa mai putini bani, dar cu totii vom primi mai multa iubire. Si nu de la parinti, de la parteneri, de la copii…

                                          Ci insasi existenta va pregati pentru noi, in iubire, un nou drum.

                                          Nimeni nu e atat de mic, incat sa nu faca diferenta.




sâmbătă, 23 martie 2013





                              Despre crestere si curgere         


                                                 

                                                             Vietile noastre nu trebuie sa creasca pentru ca vor ajunge acolo de unde se vor faramita; sunt decaderile care nasc imperii si victoriile care se intorc in cenusa. Atunci starnesti roata lumii, o inviti sa se invarta, sa se rasuceasca cu tine odata, strivit si strivind  intr-o simfonie care te entuziasmeaza si te pierde...

                                                              Vietile noastre trebuie sa curga, sa fie lasate sa curga, sa imbratiseze maluri care se prabusesc, sa danseze cu pietrele care li se opun, sa rupa puntile intinse peste ele ori sa le serbeze cu compasiune efemeritatea.

                                                                In lumea noastra, invingatorii sunt cei care cresc, invinsii cei care curg, dar numai in lumea noastra. Adevaratii invingatori nu lasa in urma invinsi, pentru ca ei stiu valoarea vietii si nu negociaza pretul ei. 

                                                                Daca vrei sa stii de care parte esti  a celor care inving si strivesc sau a celor care inving si ingrijesc, trebuie sa vezi daca traiesti in crestere sau in curgere.

                                                                  Daca te ridici si pornesti mai departe orgolios ca ai aceasta putere ori de curgi linistit   in drumul tau,  bucurandu-te de toate puterile.







joi, 21 martie 2013

Hrana mintii


   


                       Hrana mintii




                         Iti hranesti mintea cu iluzie, traiesti o iluzie. Iti hranesti mintea cu minciuna, traiesti o minciuna. Ii oferi frica si sclavie, ai parte de catusele lor.

                        Astazi oferim mintii cea mai infecta hrana din toate timpurile:

-mesajele aservite si inrobitoare ale programelor T.V.,
-cunoasterea obedientei maxime de la locul de munca,
-experienta naucitoare a raporturilor cu functionarii statului,
-travaliul domesticirii spiritului de catre tehnologie,
-sentimentul condamnarii vesnice intr-un chist.


                           O astfel de hrana naste un astfel de prunc:

-incapabil de a se desprinde de sub tutela statului atotputernic,
-expus fara nicio protectie tuturor formelor de manipulare,
-ascultator infect de docil si aproape paranoic in obedienta,
-indepartat violent si absurd de orice valoare fundamentala, incapabil, chiar sa le perceapa,
-dominat de mandrii artificiale si de idealuri comice,
-golit launtric de orice dar,
-indopat sistemic si eficient cu toate virtutile prostitutiei intelectuale.


                          Solutia radicala intr-un astfel de cosmar este greva foamei. Poate singura, pregatitoare pentru putina lumina si decenta in destin.







                        

miercuri, 20 martie 2013

Intelepciune sociala


   

                                                        Intelepciune sociala


                                 Ideile care nu taie rani, nici nu vindeca.
      
                                Pentru a schimba lumea inspre bine, nu e suficient sa mangai si sa accepti. Compasiunea nu dezleaga lanturi, ci revolta. Intelepciunea nu desteleneste, nu seamana, nu uda, nu culege, ci doar ingaduie, daruie, incuviinteaza.

                               Ideile blande, oricat ar fi de novatoare, merg in cimitirul lucrurilor care tac. De aceea, atatia oameni buni si gandurile lor minunate se petrec printre noi, fara izbanda.

                               Lumea e rea nu pentru ca oamenii buni sunt putini. Lumea e rea pentru ca oamenii buni nu au arme. Pentru ca ideile lor nu sunt sageti. Pentru ca in decenta lor, nu incendiaza.

                              Definitia sociala a intelepciunii trebuie schimbata. O lume de sclavi intelepti e de folos doar unor stapani nebuni. O lume de sclavi intelepti nu-si protejeaza copiii, nu-si protejeaza viitorul.  Ci doar coaja subtire a unei ingaduinte ce sfideaza absurdul.

                              Pentru ca maine sa fie o zi e obligatoriu gandurile noastre de azi sa fie sageti, in fiecare azi, din fiecare timp, pentru totdeauna.





marți, 19 martie 2013

Nimic nu e mai nestatornic decat viata





                                    Nimic nu e mai nestatornic decat viata




                                  Perseverenta mi se pare cea mai absurda dintre calitati. Ea creeaza marile victorii omenesti, descopera, inventeaza, scrie istoria. Oamenii perseverenti sunt cei care inving si iau toate medaliile. Toate medaliile staruintei in ceva inchistat.

                                  Ne alegem profesiile de mici si prin efort sustinut si tenace vom ajunge jucatori redutabili, cetateni respectati, creatori de valoare.

                                   Dar viata e intr-o continua curgere…malurile pe care le are astazi, peste zece ani, cand tu vei mai creste, vor fi in alta parte. Reperele tale sunt topite de nou si se gasesc pe un alt tarm. Visele tale sunt anacronice. Disperarile tale – desuete.

                                  Ai perseverat si ti-ai atins telul, dar el e acum ceva de care nu ai nevoie, de care nimeni n-are nevoie, e ca si cum ai inventa opaitul in epoca electricitatii. Nici sufletul tau nu mai are nevoie de aceasta victorie, dar se minte si se anesteziaza cu umorile ei.

                                 Nu poti fi statornic, cand viata insasi e nestatornica. Oamenii se zbat generatii intregi sa-si pastreze lanturile necompromise, pentru ca le plac ranile dulci ale obisnuintei, dar viata, mereu si mereu, le topeste in altele noi.

                                  Am renuntat de mult timp la perseverenta si la premiile ei sociale si m-am aruncat in viata fara sa-i stabilesc destinatii si tarmuri. Si fiecare zi e o alta provocare. Si infrangerile pe care le-am avut ieri nu mai ating ziua de astazi. Si nici victoriile. Si nici temerile.

                                    Si stiti ce e ciudat, desi toate intamplarile pe care le traiesc, privite de la distanta, par rupte de realitate, fracturate, macinate si fara de legatura, ele nu ma descompun, ele nu ma  golesc…

                                   Dimpotriva, munca lor tese un fel de navod, in ochiurile caruia se prind toate lucrurile pe care viata mi le-a pregatit ca dar.

luni, 18 martie 2013






                                                  Zidul care nu se prabuseste

                                           
                              Cu fiecare varsta traita,  cate ceva se prabuseste in fiecare din noi.
                              Cu fiecare zi mai dispare cate o piatra in neantul zilelor care sufoca  iluzoriu eternitatea.
                              Lupta nu e aici – intre noi, ci aici – intre ei. Intre stapanii principiilor care sustin existenta. Ranile lor se tot deschid in univers nemasurate sau marunte ajungand in scoarta unui copac – crapatura, in privirea unui copil – uimire, in batranetea fiecaruia – regret, neregret si orgoliu.
                              Lucrurile care se prabusesc – nu ne apartin. Trupul, incercarile, visele…toate sunt ale lor, ale celor ce au construit aceasta lume. Trupul lor se imbolnaveste, incercarile lor esueaza, visele lor se destrama. Toate apartin principiilor si nimic nu pare a fi al nostru.
                              Dar atunci cand ai pierdut totul sau doar crezi ca ai pierdut totul, exista un zid inauntrul tau care refuza sa se prabuseasca. Dincolo de el e absolutul. Dincoace de el, tot, absolutul.
                               Iar tu?
                               Tu esti singurul miracol din absolut.