vineri, 23 august 2013

Sufletul omului paseste pe lama a doua suferinte:



             Sufletul omului paseste pe lama a doua suferinte:



              Cea la care ajunge pentru ca a gresit profund si iremediabil, din lacomie, ignoranta ori rautate. E o durere plina de remuscari si regrete, dar dreapta si, oarecum, vindecabila.

              Cealalta durere o intalneste infaptuind binele, urmandu-si corect calea si rostul, fara minciuna, fara ipocrizie, fara viclesug. Pentru ea nu exista explicatii sau pansament.

               Nici ratiunea, nici iubirea si nici intelepciunea nu sunt pregatite sa o infrunte.

               De aceea, nici nu poti ajunge la fericire pe aceste cai.

               Dar poti sa le strabati ca sa afli cat esti de departe.





duminică, 11 august 2013

Calea celor trei iluzii


                                Calea celor trei iluzii




                Sunt trei lucruri greu de facut in viata:


                Primul lucru este sa afli iluziile care iti conduc destinul.


                Apoi, dupa ce le-ai aflat. sa gasesti o cale de a evada de sub puterea lor.


                Si, in final, indepartat de toate iluziile, sa poti trai cu amagirea ca aceasta e calea cea buna.






Impacarea cu razboiul nu e pace


                                  Impacarea cu razboiul nu e pace



                     Fiecare suflet poarta in adancul sau un razboi.

                     Cand se intalnesc doua suflete singuratice, nu are loc o impreunatate, ci o intalnire a doua razboaie.

                     Si fiecare vede in razboiul celuilalt jumatatea lipsa din destinul sau. Si fiecare se bucura ca si-a gasit implinirea. Ca cineva il intelege.

                     Pana ziua in care suferinta va lovi din nou.

                     Pentru ca doua sabii, chiar si incrucisate, care nu taie si nu strapung, continua sa aiba lamele taioase si varfurile ascutite.






marți, 6 august 2013

Despre graba si sclavie




                                            Despre graba si sclavie




                 Ne grabim pentru ca locul nostru nu ne este suficient, pentru ca aici, unde suntem, nu ne-am gasit nici linistea, nici implinirea, nici libertatea.

                 Si cei din jurul nostru se grabesc si ei, si se invartesc si ei, ametiti si zapaciti de aceeasi iluzie, rasucindu-se inauntru  impreuna cu neimplinirea si neimpacarea noastra.

                 …Intr-o lume in care porunca si invatatura suprema este sa te grabesti, singura sursa viabila, de succes, de satisfactie, de prosperitate.

                Dar nimeni nu ne spune cum aceasta goana absurda ne indeparteaza de noi si nu ne apropie de nimic si pe masura ce ne indepartam disperarea de a ne regasi se amplifica…si ne grabim si mai mult…si ne instrainam si mai mult…Pana cand fiinta noastra se dilueaza ireversibil.

               Si atunci, devenim vocea de lauda, pilduitorul si zidul de protectie al tuturor celor care ne-au distrus identitatea.




luni, 5 august 2013

Umbra unei lumini interioare




                                Umbra unei lumini interioare





              Viata noastra, aici, e doar umbra unei lumini interioare.


              Noi vedem umbra si, imaginandu-ne ca acesta e rodul, ne risipim destinul, lucrand pentru ea.


              Dar, sensul vietii e sa devenim noi insine lumina.






sâmbătă, 3 august 2013

Cunoasterea – la care nu am fost atenti





                                         Cunoasterea – la care nu am fost atenti




                                Singurele limite pe care le avem de depasit sunt cele pe care ni le pune propria noastra minte, dominata de iluzia invataturilor prin care a trecut.

                                Urmele acestor invataturi sunt dovada unei libertati pe care nu am dobandit-o, parasind o libertate de care nu aveam stiinta.

                                Urmele acestor invataturi ne aseaza in fata hotare. Traim prizonieri in ceea ce credem ca stim, lipsindu-ne de toata cunoasterea pe care am pierdut-o.  

                                Si din aceasta cunoastere, la care nu am fost, candva, atenti, se ridica limitele si disperarile noastre.




vineri, 2 august 2013

Recunoasterea adevarului




                                                Recunoasterea adevarului





                   Fiintele pe care le intalnim nu ne sunt straine, ci sunt egale partii din noi pe care o recunoastem in ele.

                   Universul nostru comun nu e decat un univers al fiecaruia, in care intelegem intamplarile, fenomenele si lucrurile doar in masura in care se suprapun fiintei noastre. Tot ce nu se suprapune e necredibil, ostil sau absurd. Partile in rezonanta ne dau iluzia ca putem accede la adevar. Iar adevarul ne da iluzia ca partile care nu se leaga au totusi un sens.

                  Si desi, traim intr-o lume in care nu ne vedem decat pe noi insine, nimeni nu e absolut singur, nimeni nu are viata personala.

                  Ceva tainic si transcedental locuieste  in fiecare, dar dincolo de orizontul pe care il putem distruge.

                  Si intelege…din pacate.