duminică, 30 iunie 2013

Nevoile pesimismului absolut



                                      Nevoile pesimismului absolut 




                                 Nu mai am nevoie de bani pentru ca ei s-au dovedit a fi cei mai lacomi consumatori ai timpului acestui destin. Si am vazut cum banii se cheama intre ei si se consuma unii pe altii, cum se devoreaza si cum se strang in haite pentru a devora.

                                Nu mai am nevoie de dragoste pentru ca stiu cum dragostea pe care o porti cuiva nu se intoarce, iar cel care te iubeste nu va primi locul iubirii in inima ta.

                                Nu mai am nevoie de speranta nu atat pentru ca stiu cat de greu e sa umpli golul din care ea se evapora treptat, ci pentru ca, obligatoriu, nu il poti umple decat cu o alta speranta.

                                Nu mai am nevoie de prieteni pentru ca fara bani, fara dragoste si fara speranta nu as putea sa le ofer decat minciuna prieteniei mele si sa primesc oglinda ipocriziei lor.

                                Nu mai am nevoie nici macar de sanatate pentru ca fara bani, fara dragoste, fara speranta si fara prieteni nu vad ce plus de belsug mi-ar putea aduce urmatoarea zi.

                                Nu am nevoie nici de ziua de azi, nici de ziua de maine, viata ma pastreaza aici atata timp cat ea are nevoie de mine.

                                De aceea si merg mai departe.








Despre atingere



                                                     Despre atingere 




                              Oare mai poti sa atingi, oare mai poti sa imbratisezi, oare mai poti sa saruti…dupa ce ai atins, ai imbratisat, ai sarutat…?

                              Sau totul e altfel… o altfel de atingere…o altfel de imbratisare… un altfel de sarut?

                              Sau totul e la fel…si nu mai are nicio putere asupra ta ceea ce atingi, ce imbratisezi, ce saruti…pentru ca toate se petrec in trecut, intr-un timp din care n-ai plecat niciodata, din care ai stiut ca nu o sa poti pleca si toate incercarile noi le-ai trait doar ca sa iti confirme inchisoarea si nu ca sa te elibereze….








sâmbătă, 29 iunie 2013

Renuntarea la violenta

                    Renuntarea la violenta





                         Singurul drum pe care omul nu se poate rataci e renuntarea la violenta.

                         Poate ca nu este calea imediata spre ceea ce i se pare lui satisfactie…

                         Poate ca nu este calea imediata spre ceea ce i se pare lui putere…

                         Poate ca nu este calea imediata spre ceea cei se pare lui solutie…

                         Dar este adevarata cale spre puterea reala aducatoare de satisfactii si randuitoare de solutii.
                         
                         …iar cauza violentei este lacomia.





vineri, 28 iunie 2013

Despre lumea aceasta si oamenii ei

 

  Despre lumea aceasta si oamenii ei               


   


                          Oamenii neinstruiti traiesc cu invidie si lacomie, iar rezultatul trudei lor le sporeste invidia si lacomia.
                          Trecerea lor prin lume e superficiala si fals multumitoare.

                           Oamenii activi si inteligenti cred in puterea lucrului lor in lume. Actioneaza si castiga.
                           Dar actiunea lor creeaza o lume artificiala, asa cum e si castigul.

                          Oamenii intelepti stiu ca puterea lor in existenta e doar puterea daruita lor de existenta. Ei traiesc si dobandesc.
                           Dar modul lor de a fi nu-i imbogateste. Ei stiu ca nu poti castiga decat ceea ce e al lor.

                           Deasupra tuturor sunt cei ce daruiesc tot ceea ce sunt, fara sa le fie teama ca bogatia lor s-ar subtia. Ei traiesc si daruiesc.
                           Sunt aidoma vietii: uimitori, fragili, puternici.

                           Lumea in care traim e expresia victoriei lacomiei asupra ingaduintei si generozitatii, sub controlul oamenilor abili si inteligenti, ascunsi in spatele pieselor de sacrificiu. Deaceea lumea aceasta nu e multumitoare pentru nimeni. Cei lacomi nu se pot satura, cei ingaduitori inteleg ca ingaduinta lor nu e folositoare, ci doar folosita, cei inteligenti simt ca le lipseste ceva, cei intelepti isi vad intelepciunea inutila.













joi, 27 iunie 2013

Lantul libertatii noastre



                                                 Lantul libertatii noastre




                                                       Stim ca toate lucrurile sunt legate intre ele, dar lasam aceasta legatura departe de viata noastra.

                                                       Ne-am obisnuit sa traim intr-o succesiune de fragmente, de episoade, de scene marunte si totusi intortocheate, asa cum am fost invatati de profesorii nostri. Ei insisi inchisi in fragmentul disciplinei lor.

                                                       Condamnati social sa traim in viteza, nu avem ragazul intelegerii custii. Nu avem, de altfel, niciun ragaz. Nicio bucurie. Toate implinirile noastre sunt impliniri de fragmente, sunt victorii asupra partilor, sunt iluzii...

                                                      O astfel de viata are un singur nume: Suferinta.

                                                      Chiar daca uneori incercam sa o ascundem in placeri, in inchipuiri, in uitare...

                                                      Conditia fericirii e legatura si nu despartirea. Conditia fericirii este lantul care leaga toate intamplarile lumii, ce e in adanc  cu ce e in afara, ce e de dinaintea ta cu ce e dupa, ce esti tu insuti in altii si ce sunt ei insisi in tine.

                                                      Lantul acesta este singura calea spre libertate.

                                                      Daca nu vezi urmele lui in fiinta ta, opreste-te si te leaga!

                                                   






marți, 25 iunie 2013

Celelalte porti

        

                  Celelalte porti

 


                         Sunt doar doua moduri pentru a trai in viata esecul launtric:

                         asteptand -fara actiune
si
                         actionand -fara asteptare.

                         Lumea sociala in care traim ne obliga sa urmam calea acestor stari.

                         Asteptam sa crestem, sa ne terminam studiile, sa ne intemeiem o familie, sa ne bucuram de roadele muncii si ale cuplului, sa iesim la pensie, sa crestem nepoti…

                         Este calea asteptarii cu actiune lenta, pe termen lung.

                         Sau, actionam. Actionam rapid, impulsiv, instinctual. Nu avem rabdare sa terminam scoala, nu avem rabdare sa urmam o munca, nu ne ajunge o familie, suntem agresivi, lacomi si nemultumiti…

                        Este calea actiunii fara meditatie, fara ingaduinta, fara asteptare.

                         Ambele pot fi sursa succesului social. Ambele pot fi sursa alienarii  sau dezintegrarii sociale.

                         Dar nici una dintre ele nu e un drum catre fiinta.

                         Desi, cunoasterea fiintei implica si asteptare si actiune. Dar ele sunt indreptate spre rodul launtric al acestei veniri si, intru cu totul, cu o alta masura din fiecare.

                        Viata nu e nici asteptare, nici actiune, nici armonie intre asteptare si actiune.

                         Imaginati-va tarmul marii- care este asteptarea si apa marii -care este actiunea. Viata nu e doar dansul dintre apa si nisip, ci acel principiu care imbogateste apa si nisipul cu un altfel de sens.

                        Cine nu e in cautarea acestui principiu -si cautarea in sine inseamna dobandire, chiar si numai ca inteles- se ocupa cu risipirea lui.

                         Iar aceasta cautare, chiar daca trece prin portile cetatii (sociale), le strabate doar pentru a ajunge la celelalte porti. 

                          Spre a caror cunoastere nimeni nu te-a indrumat niciodata.