duminică, 28 iulie 2013

Sufletul priveste intotdeauna prin doua ferestre


                           
  
          Sufletul priveste intotdeauna prin doua ferestre





           Sufletul priveste intotdeauna prin doua ferestre.

           Cea care da spre trecut este sparta si el incearca inversunat sa aduca impreuna cioburile lipsa si sa netezeasca fisurile, dar chiar si daca reuseste sa intregeasca geamul, acesta ramane incetosat, tulbure, crepuscular…Toate fapturile pe care le intalneste nu sunt decat umbrele fapturilor pe care a crezut ca le-a intalnit.

           Dar si fereastra care da spre viitor e sparta, desi nu are propriile ei sparturi. Cioburile ameninta, taie si sclipesc, dar nu vin dintr-un vreme care va urma, ci se continua din timpuri care au fost. Toate fapturile pe care le va intampina sunt, oare, altceva, decat amprente ale fapturilor pe care le-a intalnit si ar vrea sa le reintalneasca…?

           Sufletul trebuie sa invete sa priveasca in toate directiile la fel. Doar atunci isi va gasi pacea, cand va strabate o distanta reala si nu una imaginata.

           Dar, un suflet care invata si cunoaste, mai e oare suflet, sau doar o prelungire a ratiunii dusa pana la absurd…?

           Nu e nevoie sa disperi, trebuie doar sa intelegi:

           Desi, priveste intotdeauna prin doua ferestre, sufletul nu stie ca se uita, doar, la un zid.




sâmbătă, 27 iulie 2013

Arta comparatiei

                     

               Arta comparatiei




                   Cauza suferintei noastre e comparatia.

                   Comparatia dintre boala si sanatate, dintre tinerete si senectute, dintre clipele fericite si necazurile prezente, dintre imbratisare si despartire…

                   Daca am trai doar clipa prezenta fara sa o legam de nimic, nu am suferi, pentru ca nu am avea alte repere. In iscusinta de a face legaturi sta tot destinul nostru.

                  Noi legam si comparam si acest lucru ne aduce cunoastere, dar si suferinta.

                  Secretul fericirii sta in legatura simpla care se aseaza nod acolo unde existenta i-a lasat destin, fara sa aiba nici cea mai mica indoiala ca are tot ce ar putea primi.

                  Si doar in navodul faurit din aceste legaturi simple, doar in ochiurile lui, se prind fructele manifestarii care hranesc sufletele.

                  Cine se hraneste cu alte fructe, traieste o alta viata. Si nu a lui.

                   Si aceasta e o sursa inepuizabila de durere.


joi, 25 iulie 2013

Privirea si singuratatea

                  

                                     Privirea si singuratatea  


  


                Modul nostru de a privi lucrurile ne lasa singuri. Mii de ochi care privesc acelasi fragment din lume, inteleg mii de fragmente diferite.

                Nici macar lumea materiala nu e stabila si axiologica atunci cand intalneste gandul nostru. Cel mai banal obiect taie propriile lui rani in fiecare suflet.

                Samanta singuratatii sta in privirea noastra. Orgoliul e doar ploaia care o ingrijeste.





Suferinta dintre ceea ce crezi si ceea ce stii




                  Suferinta dintre ceea ce crezi si ceea ce stii




                 Ceea ce crezi tu despre tine te face sa suferi.

                 Pentru ca tu asezi lucrurile cu masura dorintelor tale, dar masura exacta a lucrurilor e alta. Diferenta o regasesti in lacrimile care ti se scurg pe obraji.


                  Ceea ce stii tu despre tine te face sa te schimbi si sa suferi.

                  Cand tu te descoperi asa cum esti, descoperi nu doar o lista cu lucruri moarte, esuate intr-un proiect, izolate intr-o porunca, ci mai curand gasesti nevoia de a le afla rezolvarea. Dar calea spre rezolvare te face sa suferi, pentru ca nu ai stiinta acestei cai, ci doar credinta in ea.


                 Prin urmare ceea ce stii nu difera de ceea ce crezi, prin lipsa suferintei, ci prin folosirea ei cu chibzuinta spre un demers cu, mai mult, sens.






miercuri, 24 iulie 2013

Gandul indreptat spre bine

 


                                     Gandul indreptat spre bine





                           Nu exista inactiune. Chiar si atunci cand nu faci nimic, in spatele tau se schimba ceva.

                           De aceea nu e suficient sa nu faci rau, ci e obligatoriu, macar, sa gandesti binele, sa-l vizualizezi, sa ocupi locul din lume cu el.

                           Nu poti evita sa distrugi, nedistrugand in afara. Sursa tuturor razboaielor sta in neputinta gandului de a rezista tentatiei unei amagiri.

                           Iar pentru oamenii, care se cred, buni, amagirea e tocmai aparenta neinfaptuirii raului.




                

luni, 22 iulie 2013

Calea ranilor prin destin




                               Calea ranilor prin destin
  




                    Nimic nu e mai uimitor, mai frumos, mai absurd si mai grotesc decat viata…

                   Oamenii pe care trebuia sa-i iubesc i-am lasat sa rataceasca singuri in gandul lor bun pentru mine, iar cei care s-au dovedit a nu-mi fi aproape i-am purtat in suflet si pe brate.

                   Am primit de la cei sinceri care-mi daruiau putinul, dar totul, ca sa-l ofer celor ipocriti care-si ascundeau interesele, intrigile si lacomia.

                   Am lasat timpul meu sa lucreze pentru cei sireti, iar pe cei care imi ofereau fiecare clipa din destinul lor, i-am uitat fara multumire, fara recunostinta, fara recompensa.

                   Astazi sunt doar locul de intalnire a doua rani: ranile pe care le-am facut, neinfaptuind nimic pentru cei care meritau si ranile pe care mi le-au lasat cei carora le-am daruit, in zadar, viata.

                   Sunt doar locul de intalnire a doua rani.

                   Nu sunt un suflet, ci doar un loc. In locul sufletului meu e doar aceasta intindere de disperari personale impreunata cu disperarile personale ale celorlalti, mintiti si ei de viata, inselati si ei de credinta, amagiti si indepartati de rost.

                    Sunt locul pe deasupra caruia zboara ceva mai frumos, mai sincer, mai simplu, mai demn.

                   Si, pentru acest ceva anume de deasupra, ma bucur – fara sa ridic privirea. De teama sa nu ranesc, din nou.




                  

duminică, 21 iulie 2013

Despre incuietori




                                    Despre incuietori





                   Nu ai de unde sa stii daca in spatele omului pe care crezi ca-l cunosti, se afla o cheie sau un lacat.

                    Puteti trai ani impreuna si nimic sa nu para schimbat. Pana in ziua in care el devine ceea ce e.

                    Daca e cheie, se va ascunde incercand sa deschida toate incuietorile. Si deschizand si rascolind si cautand te va rani.

                    Daca e lacat, va sfarsi inchizand toate portitele. Si cu fiecare zavor tras, te vei simti si mai indepartat si mai suferind.

                    Dar, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa accepti ca ceea ce esti tu, cheie sau lacat, va intalni ceea ce e el. Si nimic nu va mai fi la fel.

                    Doua chei vor rataci alaturi deschizand fara sa pastreze. Doua lacate vor fereca impreuna fara sa le trebuiasca.

                    Dar nici lacatul si cheia nu sunt perechea potrivita, pentru ca atunci cand se va rasuci in incuietoare, cheia va deveni inutila iar lacatul de prisos.

                     Lumea in care traim e un cimitir de lacate desfacute si chei abandonate, asteptand fiecare ceva de ferecat sau de desferecat, asteptand jumatatea  care sa-l implineasca.

                       Dar jumatatea aceasta nu va veni niciodata din afara, pana nu o vei gasi in tine insuti.






Constiinta, diferenta dintre fericire si nefericire

   
                        Constiinta, diferenta dintre fericire si nefericire





                   Constiinta e primul lucru pe care il abandonam, dar singurul de care avem nevoie.

                   Stiinta, tehnologia, cunoasterea, in lipsa constiintei, nu ofera un viitor, ci un loc sigur pentru repetarea istoriei.

                   Credintele religioase, spiritualitatea de orice fel, asezate intr-o constiinta amagita, ne ascund adevarata lumina torturandu-ne ieftin cu pedepse inchizitorii.

                   Diferentele dintre noi, sporite cu premeditare de cineva care ne vrea neuniti, cresc tocmai dintr-o constiinta diluata. Asemanarile care ne condamna la un comunism absurd, in care contam ca si numere si nu fiinte, vin din aceeasi despartire de constiinta.

                   Toate conflictele lumii, dintre barbat si femeie, dintre copil si parinti, dintre subordonat si sef, dintre o natiune si alta, dintre oricare lucruri care nu intra in rezonanta, toate conflictele lumii sunt creatia constiintei pacalite de o iluzie.

                   Identificarea iluziei e cea mai grea sarcina din viata unui om.

                   Ea face diferenta dintre fericire si nefericire.







vineri, 19 iulie 2013

Nu exista viata marunta

                                        

                                         Nu exista viata marunta



                                         Nu exista viata marunta. Destinul fiecaruia dintre noi conteaza in Existenta. Daca ar fi nevoie doar de omul geniu s-ar naste doar el. Daca doar invingatorii ar conta, doar invingatori ar fi in uterul vietii.

                                         Dar existenta are nevoie de noi toti, desi se ingrijeste altfel de fiecare. Taina acestei griji nu ne e in putere sa o aflam. Insa am primit toti darul de a ne bucura de roadele muncii noastre, mari sau mici.

                                         Secretul implinirii e sa folosim acest dar.

                                         Fara lacomie. Fara invidie.





miercuri, 17 iulie 2013

Intalnirea si ne-intalnirea de sine



                           Intalnirea si ne-intalnirea de sine





                         Sunt atat de departe de mine – si mai e atat de putin timp – incat nu doar ca nu ma mai gandesc la o posibila intalnire, dar nu ma mai gandesc deloc.

                         Imi pare ca timpul petrecut de la mine pana la gand si invers e doar o risipa, o iluzie, o aparenta…Imi pare ca distantele care se aseaza intre eul meu absolut si eul meu ravasit de destin nu sunt decat esecuri ale fiintei mele de a se recunoaste direct si neintermediat de vreun gand anume, de vreun cuvant, de vreo rostire…

                         Si doar atunci cand stau fara sa ma gandesc la nimic simt ca merg cu adevarat mai departe, simt libertatea de dinafara gandurilor, resursa inepuizabila a unei puteri descoperind pentru prima data lumea de dincolo de zidurile numirii.

                         Ma simt atat de departe de mine – doar pentru ca nu ma mai pot gandi pe mine – dar ma simt si accept, pentru simplitatea si profunzimea acestei trairi, sa renunt la toate axiologiile logicii, devotiunii si gnosticii.






Esecul competitiei



                                               Esecul competitiei




                                   Toata viata, oamenii alearga dupa putere pentru ca mintea lor ii inseala ademenindu-i spre ea.


                                   Puterea e calea cea usoara. Nu-ti trebuie intelepciune sa fii lacom. Nici ingaduinta. Nici profunzime. Nici blandete.

                                   Lacomia iti e calauza, resursa si tel.

                                   Civilizatia umana este o lume a celor slabi in competitie dupa putere. De aceea planeta  se indreapta spre dezastru si umanitate spre descompunere.

                                   Niciun fel de orientare politica nu va indrepta lumea spre bine. Si nicio orientare religioasa. Si nicio ideologie.

                                   Trebuie doar sa ne reamintim ca existenta ne inzestreaza cu toata puterea ei si secretul vietii nu e sa ne risipim destinul luptandu-ne  unii cu altii, ci sa ne daruim timpul pentru a spori armonia.

                                   Competitia nu creeaza progres real si nici civilizatie, ci doar frustrare. E modul in care parintii nostri au decis sa ne educe pe noi si noi decidem sa ne educam copiii.

                                   Calea cea grea e sa fii bland intr-o lume agresiva.

                                   Calea cea grea e sa fii generos intr-o lume lacoma.

                                   Calea cea grea e sa protejezi pe cel plapand si nu sa il ataci.

                                   Calea cea grea e sa fii in competitie cu tine si nu cu ceilalti.

                                   Si, in roata destinului universului, e singura varianta castigatoare.





                                   

luni, 15 iulie 2013

Despre noduri


                       

                             Despre noduri




            Intelepciunea te invata sa nu te legi de lucruri ca sa nu suferi, pierzandu-le...


           Dar nu-ti spune nimic despre grozavia suferintei de a trai incercand sa nu te legi.







sâmbătă, 13 iulie 2013

Sufletul e doar esecul a doua mari batalii



                Sufletul e doar esecul a doua mari batalii:




                  -lupta dinauntru in cautarea pacii
                  -si lupta, din afara,  cu toti ceilalti care duc un razboi launtric.

            Din nefericire, pacea dobandita prin lupta nu e pace, ci motivatie pentru un alt razboi.

            Din nefericire, fara sentimentul invinsului ori al invingatorului, sufletul e ca o cetate fara ziduri; dominat de sentimente e aidoma unui zid in cautarea unei iluzii de stapanit.






vineri, 12 iulie 2013

Radacinile disperarii

  

                 Radacinile disperarii




                Viata  creste din doua radacini diferite:

                1. Lucrurile pe care vrei sa le ai,

                2. Lucrurile pe care nu vrei sa le pierzi.

               Dar ele niciodata nu cresc impreuna, ci se impotrivesc si se lupta de-a lungul destinului, uimindu-te si ranindu-te.






Povara pasilor inegali



                            Povara pasilor inegali





              Toate luptele piedute din trecut continua sa fie lupte pierdute, in prezent.

              Toate luptele castigate in trecut continua sa fie lupte castigate, in prezent.

              Nu poti sa mergi cu acelasi pas si sa strabati distante diferite.

              Povara cea grea nu e sa duci cu tine trecutul, povara cea grea e sa-l separi de prezent.








joi, 11 iulie 2013

Despre cum se leaga destinele in lume




                                         Despre cum se leaga destinele in lume





                                     Oamenii mediocri traiesc asteptand de la lume un premiu pentru mediocritatea lor. Ei isi petrec viata pandind oportunitati pentru a urca in ierarhie, strivind valorile autentice sau asimilandu-le prin furt. Ei sunt cei care se agata de orice pentru a parveni, pustiind, lacomind, nerespectand…

                                     Spiritele mari traiesc din creatie si daruire. Ele isi iau bucuria din rodul trudei lor, iar fructele le impart in aceeasi bucurie cu ceilalti. De ele se agata lumea croindu-si drum spre civilizatie si istorie.







miercuri, 10 iulie 2013

Sansa binelui absolut

   

                              Sansa binelui absolut





                           Daca ne e frica de neizbanda bunatatii noastre in lume si stam inchisi intre gratiile ei matasoase, smiorcaindu-ne in raul care isi implineste puterea si in injustitia vietii, cum am putea darui binelui o sansa?

                           Daca ne e frica de slabiciunea blandetii, oare cum sa nu ne fie teama de violenta dezlantuita?

                           Si, daca blandetea nu are suficienta putere, nu e oare vina noastra? Ca ne rusine cu ea – intr-o lume construita pe indiferenta si duritate…ca o tinem ascunsa – ingrijorati ca ne-ar putea trada fragilitatea…si, mai mult, incercam sa-i subminam din putere, acceptand uneori, atat de usor, inacceptabilul…?

                          Niciodata nu am crezut in rau si continui sa ma incapatanez sa cred, contrar a ceea ce se vede, ca raul nu exista, ci doar, binele trece printr-o perioada de oboseala sau ignoranta din partea noastra…

                          Nu cred in dualitatea bine-rau. Un astfel de gand naste raul, ii da o sansa, ii da putere, ii face loc printre noi.

                          Eu cred doar in puterea infinita a binelui.

                          Si, cand ceva monstruos se intampla in viata mea, stiu ca nu e rezultatul unei victorii a raului, ci consecinta ignorarii sansei pe care binele absolut mi-a acordat-o.