sâmbătă, 23 februarie 2013



                                            Cine vorbeste in noi...


                                        Iti trebuie atat de mult timp ca sa intelegi ca nu tu alegi viata, ci ea te alege pe tine...ca atunci cand esti singur si in gandurile tale ard durerile si luminile a ceva ce nu poti intelege, nu sunt decat soaptele vietii gazduite in tine ca flacari.

                                        Si rugul acesta nu se va stinge disperand mai departe, impotrivindu-te celor care iti fac rani, masluind zarurile unui destin nefericit in iluzia unei schimbari salvatoare.

                                       Si orice ai pune pe foc el nu se stinge; nu poti sa imbratisezi si, gata, iti apropii tot ce ai indepartat, nu poti sa ingenunchezi si s-a terminat orgoliul, nu e suficient sa darui ca sa epuizezi lacomia...

                                       Asculta viata cum vorbeste in tine...lasa-i flacarile sa se indeparteze  si asculta doar cuvintele...o sa afli cum toate gandurile tale sunt, de fapt, doar gandurile ei, pregatindu-te.

                                       Si tot ce ai de facut e sa urmezi acest drum si nimic altceva.




                            Despre meditatie si implicare...

                   
                      Nu poti fii lucid intr-o lume alienata, izolandu-te. O astfel de singuratate nu te pastreaza normal.

                      Nu poti trece cu indiferenta, pasind pe vietile celor prabusiti, crezandu-te incoruptibil si sfant.

                      Nu poti proteja viitorul copilului tau, otravind o alta copilarie nevinovata.

                      Cei buni nu sunt buni daca lasa raul sa fie, cei curati nu sunt curati daca evita mizeria, inteleptii nu sunt indeajuns de intelepti daca nu dau cu pietre in balta, alaturi de nebuni. Traim un timp in care doar a fi corect e sinonim cardasiei cu minciuna, cu otrava, cu degradarea...

                      Datoria fiecarei fiinte umane e sa apere cu propriul sau destin  demnitatea si impreunatatea vietii de pe pamant.




vineri, 22 februarie 2013




                                       Despre libertate...



                                       Cine crede in libertate, crede in desertaciune.

                                       Trupul nostru fizic are propriile lui lanturi pentru noi. Modul nostru de gandire ne e totodata temnita si temnicer. Tot ceea ce simtim ne incatuseaza cu un anume tip de iluzii. Social, cultural si istoric suntem condamnati la un anumit destin.

                                       Prin urmare, libertatea autentica nu inseamna sa nu depinzi de nimic, ci sa depinzi de lucrurile care conteaza.

                                       Si, numai cine poarta lanturile acestora se poate considera un om liber.




joi, 21 februarie 2013



                                                Despre luptele noastre mari si mici...



                                               Eu nu pot sa resping credinta nici unui om, nici iubirea lui si nici ura lui. Si asa cum nu pot sa-i daruiesc ceea ce simt eu, el nu-mi poate darui ceea ce simte. Si cum nu pot sa-l invat cuvintele mele, nici el nu ma poate invata cuvintele lui...Si cum stam, asa, impreuna gandindu-ne ca toate aceste lucruri se petrec, stam impreuna nu in ele insele, ci in amagirea lor.

                                               Eu nu pot sa infrang un crestin, un musulman, un evreu, un budist...pentru ca  am un alt drum si-n porunca acestuia eu pun seminte si nu secer plante. Si cand simt taisul celuilalt ca se apropie de mine, nu pot fi nici crestin si sa-i intorc obrazul, dar nici sa-i smulg ochiul la schimb.

                                               E suficient loc pentru toate semintele, noi nu ne razboim pentru ca nu e loc indeajuns, ci pentru ca am devenit prea lacomi ca sa ne ajunga.







                                                   Cele trei cai...



                                                   Poti sa vezi totul, sa stii totul, sa simti totul, sa traiesti viata in deplinatatea ei. Si poti sa faci acest lucru, simplu, recunoscandu-te parte din cel ubicuu si etern.

                                                   Sau, poti sa complici totul, sa incurci, sa strivesti, sa disperi. Sa risipesti putinul tau timp in ignoranta, indiferenta si inertie.

                                                   Si mai exista o cale, pe care nu o urmeaza nimeni pana la capat. Pentru ca ea ofera cea mai putina amagire pentru cea mai multa truda: cunoasterea.

                                                   Ea e singura bucurie a celor pentru care si cele mai mari iluzii sunt prea mici.

                                                   Dar, in final, nu e vorba decat de orgolii; a te crede puternic precum Dumnezeu sau a te crede mai puternic decat Dumnezeu, ignorandu-i, ce numesc toti ceilalti, opera.






                                                 

                                                 

marți, 19 februarie 2013


                   

                        Scopul vietii noastre...     


             Nuante ale teoriei rezonantei spun sa ceri universului si acesta iti va da.

             Eu m-am straduit sa-i dau universului si nu sa-i cer; in felul acesta as putea spune ca-i sporesc belsugul.
 
             Dar de ce nu i-am spori belsugul si ...primim darurile lui?

             Nu o sa stim niciodata de ce are universul nevoie de noi, dar stim ca are nevoie de noi. Altfel...nu am fi aici...Nu o sa aflam niciun rod mai mare decat putem intelege...Nu o sa zidim niciodata altceva decat ne e dat in destin sa o facem...

             Scopul vietii noastre nu e pentru noi. E ca si cum ai spune ca Dumnezeu se straduie sa devina furnica. El deja e. Si daca e deja Dumnezeu, ce sens ar avea sa se redescopere?

             De aceea nu cred in Dumnezeu. E tautologic.


duminică, 10 februarie 2013



                                     Cautarea sinelui



                       Putem trai aventurandu-ne in lumea exterioara, bucurandu-ne de beneficiile societatii bolnave pe care o hranim si noi, putem trai printre cadavrele ei imaginandu-ne ca suntem diferiti...

                       Cu putin noroc, aventura noastra s-ar putea continua inauntru, acolo unde existenta nu e mutilata de  lacomie si competitie, ci se aseaza in rezonanta si pace cu toate fapturile si intamplarile firii...

                       Dar coborand inauntru, iei cu tine toate bolile acestei lumi, toate ranile ei, toate otravurile si tot ce vei intampina, de-acum inainte, vei privi prin prisma acestor dureri.

                       Niciodata nu o sa stii daca te-ai gasit pe tine insuti sau cel care iti vorbeste dinauntru e doar ecoul inepuizabil al luptei tale cu lumea exterioara superficiala si stearpa.

                       Niciodata nu o sa stii cat din ce e miraculos si curat in adancul tau e, in acelasi timp, si o faptura a mizeriei din afara.

                      Niciodata nu o sa stii cine pe cine cauta.

                      Ai doar o singura certitudine...ca trebuie sa ajungi acolo.




vineri, 8 februarie 2013



                                       Intre stat si fiinta...



                                       Gandirea etatista impusa de timpuriu de familie, educatie si societate a inoculat in fiinta sentimentul ca libertatea e negociabila si constrangerile sunt, in numele unui deziderat mai indepartat, binefacatoare.

                                       De-a lungul cresterii si dezvoltarii copilului se aseaza tot felul de instante care ii "corecteaza" libertatea si treptat il obliga sa-si fundamenteze viata pe ceva fals si artificial. De aici inainte dramele sunt fara rezolvare pentru ca viermele nu e in interiorul  fructului, ci in interesele celui care ingrijeste pomul.

                                        Atunci cand vom intelege ca fructul nostru trebuie ingrijit de noi si nu de altcineva, ne vom oferi singura sansa reala la armonie.

                                        In rest, nici suferintele nu sunt cu adevarat ale noastre...





                          Despre putere...



             Exista o putere pe care ti-o da bogatia. Nu trebuie sa fim ipocriti...e o putere imensa. Ea poate cumpara, schimba si hotari nenumarate lucruri. Ea face diferenta dintre amaraciunea unui trai si prosperitatea lui.

            Exista o putere pe care ti-o daruieste cunoasterea. Ea aduce sensuri pe care banii nu le pot cumpara, dar si un orgoliu care o invinovateste.
         
            Si exista o putere fara masura, fara rival, fara hotare, pe care o putem avea fiecare dintre noi si  care ne-ar determina imediat si ireversibil in bine, viata.

            Nu, nu e iubirea. Iubirea e doar primul pas din calatorie.

            E puterea pe care o ai atunci cand simti ca nu esti singur si fiecare faptura  a universului, infinit de mica ori infinit de mare e inauntrul tau pentru totdeauna.

            Si te bucuri cu adevarat de aceasta putere cand  ajungi sa-i impletesti tu insuti legaturile...




miercuri, 6 februarie 2013



                                                       Impreuna...



                                             Poti sa faci doar doua greseli: sa ridici un templu trupului si sa-ti risipesti viata cumparandu-i ofrande, sau, poti sa inalti un templu sufletului, consumandu-ti timpul  macinand un alt fel de disperari. Calea de mijloc e doar o iluzie amestecata cu tradare.

                                            Ma intreb, cat de mult trebuie sa uitam din ceea ce stim, pentru a trai ceea ce suntem...Cum ar trebui sa ne imbratisam copiii fara sa-i mintim despre viitorul lor si in ce sa prefacem imbratisarea gresita a parintilor nostri...De ce preferam inertia in locul trairii, de ce preferam amagirea in locul sinceritatii? Ura si raul in locul tolerantei?...

                                           Candva, intr-o zi, o sa aflam ca nu suntem trupuri si suflete, ci doar un singur trup cu un singur suflet. Si, atunci, cand vom trai acest mister, s-ar putea sa ne gandim ca traim  tot un fel de iluzie...si ceva mult mai profund salasluieste inca, intr-un loc ale carui hotare nicicand nu le vom putea atinge...

                                           De-aceea azi, in fiecare azi, din aceasta miraculoasa venire, singurul lucru pe care il putem face si care nu ar fi o minciuna, e sa ne impreunam visele si sa ne bucuram...




marți, 5 februarie 2013



                                         Cine cauta fericirea...



                                        Cine cauta fericirea e deja pornit pe un drum gresit...Nu mai conteaza cate lucruri va dobandi de-acum inainte, cate  noi intamplari ii vor infierbanta inima, cate victorii, satisfactii si imbratisari va primi de la viata...Totul e deja in zadar...

                                        Cu fericirea te nasti, asa cum te nasti cu plamani. Cu ei respiri. Cu ea traiesti. Dar cei din jurul tau nu iti spun adevarul. Ei iti spun ca trebuie sa te lupti pentru fericire, trebuie sa inveti pentru ea, trebuie sa muncesti pentru ea.  Ei vor sa traiesti fericirea pe care ei si-o doresc. Ei vor ca tu sa castigi toate luptele lor pierdute. Ei iti poruncesc ca fericirea e altundeva, pentru ca le e frica sa recunoasca cat de usor au vandut-o pe a lor.

                                        Fericirea nu ti-o poate lua nimeni. Nici persoana pe care o iubesti si te paraseste, nici lucrurile pe care ti le doresti si nu ai puterea financiara sa le cumperi, nici visele peste a caror pulbere viata va calca repede si usor. Toate aceste lucruri se intampla pentru ca tu le dai lor fericirea ta, pentru ca faci cu ele un schimb, un negot, un compromis.

                                       Pentru ca toti din jurul tau iti promit fericirea altcandva si nu acum. Pentru ca a fi fericit acum e in contradictie cu tot ce au invatat ei despre viata.

                                        Si tu ii urmezi pe ei, si nu pe tine...




                                 

luni, 4 februarie 2013



                                             Despre sclavie...



                                            In nicio zi, din niciun timp si din niciun loc al acestui pamant omul nu a trait in alt fel decat ca un sclav.

                                            Au existat, desigur, diferente de nuanta, cu botnita si cu lanturi, ori imbracat la costum, dar distrus launtric, santajat si infricosat. Sclav al stapanilor sau al slugilor acestora...

                                            Profitabilitatea sclaviei a marit concurenta intre stapani si le-a perfectionat metodele. Comunismul a fost depasit de democratie. Nationalismul infrant de statul planetar. Bunul simt si inteligenta depasite de divertisment; profunzimea de superficialitate.

                                            Dar inainte de acuza pe cineva sau ceva anume pentru sclavie, ar trebui sa ne intrebam cat de mult ne-o dorim noi insine, cat de mult o protejam alungandu-i pe cei care ne daruie chei, cat de inversunati ne pastram "demnitatea" iluziei ca suntem "prea mici", cat de usor devenim tortionari la randul nostru, oportunisti si lingai.

                                            Sclavul de azi e asemeni sclavului dintotdeauna. Nu a invatat nimic de-a lungul istoriei, ca si cum, genetic si divin traieste o viata care nu-i apartine. Ca si cum nimic nu il trece dintr-o parte intr-alta dincolo de hotarele fizice ale sortii sale.

                                            Ca si cum nimic nu exista in afara acestei piei...si singurul sau rost este tarasul...








duminică, 3 februarie 2013


                                     Pe drum



                                      La capatul drumului nu e nimic spectaculos; doar decrepitudine, descompunere, umilinta... Iar acum, cat timp faci parte din miracol, traiesti prezentul, sperand...

                                      Viata nu e un dar si nici o pedeapsa... atat a putut mintea umana sa plamadeasca raspuns la o intrebare pe care tot singura si-a pus-o.

                                      Constiinta asupra propriei existente e doar o usa prin care pasesti dintr-o parte intr-alta, bucurandu-te ca esti printre cei alesi. Daca ai fi putin mai atent, ai descoperi ca usa pe care o deschizi nu e intr-un zid, ci intr-un camp, si nu conteaza catusi de putin daca treci prin ea sau pe langa.

                                      Si zidul acesta care nu exista si care poarta zbuciumul trecerilor tale e singurul lucru pe care iti sprijini existenta si singurul lucru pe care te incapatanezi sa il crezi real.








sâmbătă, 2 februarie 2013



                                   Nimeni din afara...


                                  Lumea e murdara, nedreapta si lacoma pentru ca noi invatam in scoli sa atingem, sa vedem si sa dobandim...

                                  O astfel de cunoastere produce sclavi si nu fiinte.

                                  Lucrurile care conteaza cu adevarat sunt situate pe un alt drum, dar nimeni din afara nu e cu adevarat pregatit sa ni-l arate.

                                   Nimeni din afara...