Despre sclavie
De mici copii invatam sa ne pozitionam gresit in lumea inconjuratoare. Invatam comportamentul parintilor nostri si al celor din preajma. Asimilam ideologii politice si religioase aproape carnal, aproape fiziologic. Suntem instruiti sa credem drept absolute lucruri nu doar iluzorii, dar mai ales daunatoare vietii. Tot acest efort sustinut de sistemul de educatie dintr-un stat are un singur scop: sa transforme copilul intr-o viitoare sluga de nadejde.
Tu nu esti centrul atentiei ca Om, ci ca Sclav si pozitia ta in genunchi ti se pare inexpugnabila, fireasca, naturala, in armonie absoluta cu mediul si ideile tale. Nu ai fost incurajat sa gandesti interzis, pentru ca atunci cand alunecai erai pedepsit.
Nimeni nu ti-a spus niciodata ca esti cea mai pretioasa tinta a tuturor vanatorilor. Ca batalia se da pentru viata ta, cum sa fie si de cine sa fie ea sacrificata.
Iar acum ti se pare ca e prea tarziu, ca totul porneste de prea de sus, ca oricum e si ceva adevarat, ca nu mai conteaza, ca nu mai ai timp sa aduni tot ceea ce ai risipit, ca nu poate fi nimic real din toata aceasta poveste...
Ti s-a spus, ti se spune, ai fost invatat sa crezi ca esti prea mic. Da, esti mic alaturi de ceilalti mici ai acestei lumi bolnave. Dar nu esti mic, ca fiinta cosmica, alaturi de fiinta existentei care te-a adus aici. Si inainte de a te injosi ca un sclav, aminteste-ti ca pretul supunerii nu e lipsa de libertate a unui trup, ci irosirea de fiinta a unui destin. Si cu fiecare clipa in care faci altceva din ceea ce esti sortit sa faci, acolo undeva , in adancul firii se deschide si sangereaza o rana...
Si cu aceasta rana, mai adanca, se va naste copilul tau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu