Limitele cunoasterii si orgoliul

                                            Fiecare din noi isi traieste viata in doua lumi diferite, oarecum complementare si insuficiente.

                                            Pe de-o parte e lumea lucrurilor pe care le cunoastem care sunt, de altminteri firave si limitate, si de cealalta parte, e imparatia  lucrurilor pe care ni le imaginam, care sunt alunecoase si nerealiste.

                                            Nu suntem vinovati pentru greselile noastre. Nu ne putem baza pe adevarul absolut, pentru ca lucrurile pe care nu le cunoastem sunt infinite si nu exista o solutie viabila de a trai asezandu-te pe ceea ce nu cunosti.

                                           Dar suntem vinovati de a purta o data cu constiinta cunoasterii noastre limitate orgoliul posesiunii si trairii  adevarului absolut.

                                           Iar vina propriu-zisa incepe din momentul in care cei din jurul nostru suporta manifestarea exterioara a acestui orgoliu.