Drumul simplu catre paradis

                                          Dorinta e singura usa prin care patrundem spre nefericire, dar si un acces usor spre iluzia implinirii.

                                         Timpul vietii noastre e doar un mic muzeu, o colectie de dorinte refuzand realitatea, diluind-o in vise proprii, asezand inaintea fiecarei clipe daruite de existenta iluzia unei alte clipe, a eului, mult mai importanta.

                                          Adevaratul paradis nu e locul in care ti se implinesc toate dorintele, pentru ca dorintele sunt inepuizabile, ele cresc din neant, dar si din prea plin, ele cresc din suferinta, dar si din bucurie, ele cresc cand le tai, cand le smulgi, cand le otravesti…

                                         Adevaratul paradis e locul fara dorinte, in care nu te poate rani nicio neimplinire, in care nu te ademeneste nicio iluzie, in care doar traiesti dorinta care te-a adus aici.

                                         Si viata simpla, in implinirea acestei dorinte, iti va aduce numai belsug si lumina, fara nicio urma de suferinta si regret.

                                         Dar nu poti sa-ti doresti o astfel de viata si sa o ai. Drumul catre ea nu e calauzit de dorinta.

                                         Te afli mergand pe el cand nici nu te astepti…