Despre graba si sclavie
Ne grabim pentru ca locul nostru nu ne este suficient, pentru ca aici, unde suntem, nu ne-am gasit nici linistea, nici implinirea, nici libertatea.
Si cei din jurul nostru se grabesc si ei, si se invartesc si ei, ametiti si zapaciti de aceeasi iluzie, rasucindu-se inauntru impreuna cu neimplinirea si neimpacarea noastra.
…Intr-o lume in care porunca si invatatura suprema este sa te grabesti, singura sursa viabila, de succes, de satisfactie, de prosperitate.
Dar nimeni nu ne spune cum aceasta goana absurda ne indeparteaza de noi si nu ne apropie de nimic si pe masura ce ne indepartam disperarea de a ne regasi se amplifica…si ne grabim si mai mult…si ne instrainam si mai mult…Pana cand fiinta noastra se dilueaza ireversibil.
Si atunci, devenim vocea de lauda, pilduitorul si zidul de protectie al tuturor celor care ne-au distrus identitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu