miercuri, 10 octombrie 2012

                                 

                                  Cele mai importante idei 




                                   Cele mai importante idei care ne calauzesc viata nu ne apartin. Ele vin la noi indirect prin intermediul parintilor, profesorilor, preotilor, cunostintelor, mass-mediei...Cand suntem mici nu avem nici discernamantul si nici puterea sa ne opunem. Cand suntem mari e deja prea tarziu. Credem ca aceste idei s-au nascut in noi, sunt creatia noastra, se suprapun si se identifica  adevarului absolut.

                                  Ideile religioase sunt  mai violente decat toate si paradoxal, vin si ne amputeaza viata, tocmai din partea celor pe care ii apreciem cel mai mult. Legatura dintre om si divinitate este ceva extrem de personal si nu se poate concepe si interpune un intermediar, fie el preot, biserica, sistem ierarhic religios, duhovnic...Dar noi suntem invatati altceva, sa fim obedienti in fata unor cuvinte, unor icoane, unor simboluri, unor instante...

                                 Viata noastra pierde treptat tot ceea ce o tine in adancime, in adevar, in rezonanta cu energiile naturale, primordiale, eterne, devenind unealta unei puteri, daca nu malefice, cel putin bolnave. O putere ce foloseste viata fiecaruia dintre noi pentru a-si alimenta propria lacomie de viata;  noi refuznad sa intelegem ca traim ceva ce nu ne apartine, ea neaccepand sa se dezvolte in armonie cu legile firesti ale existentei, ci doar ca o forma de prezenta parazitara si maligna.

                                 De-a lungul istoriei civilizatiei omenesti acest parazit energetic, a reusit sa distruga spiritualitatea si libertatea a milioane de oameni. El ia forma conceptiei despre viata pe care o avem fiecare dintre noi, pe care, dealtminteri, o credem tributara unui liber arbitru, produs al muncii noastre launtrice, rezultat al invataturii, experientei si inteligentei native. In realitate, tot ce traim in aceasta viata nu e decat o iluzie ce ne da senzatia ca noi ne decidem propriile destine, chiar daca nu in totalitate si tot ceea ce stim este rezultatul unui efort propriu si nu produsul hipnotic si otravitor al unor forte pe care nu le intelegem.

                                  Lucrurile sunt asezate intr-un anumit fel in istoria individuala a fiecaruia dintre noi, nu pentru ca asa este mersul lor natural, ci tocmai pentru ca acesta nu este mersul lor natural. Si datoria fiecarui om pentru copiii sai, pentru specia sa, pentru viitorul umanitatii este sa devina constient ca urmeaza un drum care nu ii apartine, ca hraneste energii ce cresc impotriva destinului sau cosmic, ca s-a aliat in mod inconstient unei forte necreatoare, degenerative, morbide.

                                 Iar singura solutie de a dobandi aceasta constiinta e tocmai aceea  de a  abandona singura constiinta pe care o are.




                               
                               

                           

                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu