Lumea in care traim 



                            Lumea in care traim e nesigura, iar aceasta nesiguranta perpetuata zi dupa zi, an dupa  an, construieste in noi un mecanism care ne ajuta sa rezistam acestui stres coplesitor.

                            Dar acest mecanism nu e ieftin, el foloseste cea mai mare parte din resursele noastre pentru a ne proteja de brutalitatea, viteza si incertitudinea lumii exterioare. Consumandu-ne energia pentru a ridica ziduri de protectie, nu ne mai raman resurse pentru a creste, pentru a ne dezvolta...

                            Astfel, indepartati tot mai mult de izvorul creatiei interioare, ramanem izolati la acelasi nivel al cunoasterii, la acelasi nivel al puterii, putere  inghitita de efortul de a ne proteja.

                            Desi perversa si epuizanta  aceasta inchisoare ciclica nu se opreste aici. Ea va consuma curand, in intregime, si resursele necesare apararii fiintei, lasandu-ne goi, infirmi si neputinciosi in fata unor energii despre care nu avem niciun fel de cunoastere.

                             Solutia ar fi sa evitam stresul fulminant al vietii moderne, limitand epuizarea aiurea a fiintei, concomitent cu mobilizarea mecanismelor intime necesare evolutiei si creatiei.