Despre sclavie...

                                            In nicio zi, din niciun timp si din niciun loc al acestui pamant omul nu a trait in alt fel decat ca un sclav.

                                            Au existat, desigur, diferente de nuanta, cu botnita si cu lanturi, ori imbracat la costum, dar distrus launtric, santajat si infricosat. Sclav al stapanilor sau al slugilor acestora...

                                            Profitabilitatea sclaviei a marit concurenta intre stapani si le-a perfectionat metodele. Comunismul a fost depasit de democratie. Nationalismul infrant de statul planetar. Bunul simt si inteligenta depasite de divertisment; profunzimea de superficialitate.

                                            Dar inainte de acuza pe cineva sau ceva anume pentru sclavie, ar trebui sa ne intrebam cat de mult ne-o dorim noi insine, cat de mult o protejam alungandu-i pe cei care ne daruie chei, cat de inversunati ne pastram "demnitatea" iluziei ca suntem "prea mici", cat de usor devenim tortionari la randul nostru, oportunisti si lingai.

                                            Sclavul de azi e asemeni sclavului dintotdeauna. Nu a invatat nimic de-a lungul istoriei, ca si cum, genetic si divin traieste o viata care nu-i apartine. Ca si cum nimic nu il trece dintr-o parte intr-alta dincolo de hotarele fizice ale sortii sale.

                                            Ca si cum nimic nu exista in afara acestei piei...si singurul sau rost este tarasul...