Despre crestere si curgere         

                                                 

                                                             Vietile noastre nu trebuie sa creasca pentru ca vor ajunge acolo de unde se vor faramita; sunt decaderile care nasc imperii si victoriile care se intorc in cenusa. Atunci starnesti roata lumii, o inviti sa se invarta, sa se rasuceasca cu tine odata, strivit si strivind  intr-o simfonie care te entuziasmeaza si te pierde...

                                                              Vietile noastre trebuie sa curga, sa fie lasate sa curga, sa imbratiseze maluri care se prabusesc, sa danseze cu pietrele care li se opun, sa rupa puntile intinse peste ele ori sa le serbeze cu compasiune efemeritatea.

                                                                In lumea noastra, invingatorii sunt cei care cresc, invinsii cei care curg, dar numai in lumea noastra. Adevaratii invingatori nu lasa in urma invinsi, pentru ca ei stiu valoarea vietii si nu negociaza pretul ei. 

                                                                Daca vrei sa stii de care parte esti  a celor care inving si strivesc sau a celor care inving si ingrijesc, trebuie sa vezi daca traiesti in crestere sau in curgere.

                                                                  Daca te ridici si pornesti mai departe orgolios ca ai aceasta putere ori de curgi linistit   in drumul tau,  bucurandu-te de toate puterile.