Nimic nu e mai nestatornic decat viata
Perseverenta mi se pare cea mai absurda dintre calitati. Ea creeaza marile victorii omenesti, descopera, inventeaza, scrie istoria. Oamenii perseverenti sunt cei care inving si iau toate medaliile. Toate medaliile staruintei in ceva inchistat.
Ne alegem profesiile de mici si prin efort sustinut si tenace vom ajunge jucatori redutabili, cetateni respectati, creatori de valoare.
Dar viata e intr-o continua curgere…malurile pe care le are astazi, peste zece ani, cand tu vei mai creste, vor fi in alta parte. Reperele tale sunt topite de nou si se gasesc pe un alt tarm. Visele tale sunt anacronice. Disperarile tale – desuete.
Ai perseverat si ti-ai atins telul, dar el e acum ceva de care nu ai nevoie, de care nimeni n-are nevoie, e ca si cum ai inventa opaitul in epoca electricitatii. Nici sufletul tau nu mai are nevoie de aceasta victorie, dar se minte si se anesteziaza cu umorile ei.
Nu poti fi statornic, cand viata insasi e nestatornica. Oamenii se zbat generatii intregi sa-si pastreze lanturile necompromise, pentru ca le plac ranile dulci ale obisnuintei, dar viata, mereu si mereu, le topeste in altele noi.
Am renuntat de mult timp la perseverenta si la premiile ei sociale si m-am aruncat in viata fara sa-i stabilesc destinatii si tarmuri. Si fiecare zi e o alta provocare. Si infrangerile pe care le-am avut ieri nu mai ating ziua de astazi. Si nici victoriile. Si nici temerile.
Si stiti ce e ciudat, desi toate intamplarile pe care le traiesc, privite de la distanta, par rupte de realitate, fracturate, macinate si fara de legatura, ele nu ma descompun, ele nu ma golesc…
Dimpotriva, munca lor tese un fel de navod, in ochiurile caruia se prind toate lucrurile pe care viata mi le-a pregatit ca dar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu