Zidul care nu se prabuseste

                                           

                              Cu fiecare varsta traita,  cate ceva se prabuseste in fiecare din noi.

                              Cu fiecare zi mai dispare cate o piatra in neantul zilelor care sufoca  iluzoriu eternitatea.

                              Lupta nu e aici – intre noi, ci aici – intre ei. Intre stapanii principiilor care sustin existenta. Ranile lor se tot deschid in univers nemasurate sau marunte ajungand in scoarta unui copac – crapatura, in privirea unui copil – uimire, in batranetea fiecaruia – regret, neregret si orgoliu.

                              Lucrurile care se prabusesc – nu ne apartin. Trupul, incercarile, visele…toate sunt ale lor, ale celor ce au construit aceasta lume. Trupul lor se imbolnaveste, incercarile lor esueaza, visele lor se destrama. Toate apartin principiilor si nimic nu pare a fi al nostru.

                              Dar atunci cand ai pierdut totul sau doar crezi ca ai pierdut totul, exista un zid inauntrul tau care refuza sa se prabuseasca. Dincolo de el e absolutul. Dincoace de el, tot, absolutul.

                               Iar tu?

                               Tu esti singurul miracol din absolut.