Singuratate...

                   E neputinta mea sa mai cred intr-un stapan al acestei lumi sau e neputinta lui de a ma face sa cred?

                   Ceva nu a mai mers bine intre noi si s-a asezat pustiul sau pustiul era dintotdeauna acolo si abia acum il gasesc?

                   Iar intre mine si Ea e o aceeasi instrainare ca intre mine si El,  sau dragostea pentru femeie nu vine din necuprinsul nelamuririlor, ci e doar o lunga si inepuizabila poveste a chimiei...?

                  Si daca nu esti in impreunatatea niciunuia...esti oare mai singur decat atunci cand, impreuna cu ei fiind, toate lucrurile raman la fel de indepartate, la fel de fragile intre degetele temerilor tale si la fel de trainice si tainice fata de marunta ta prezenta?