Impozitul pe destin

                       
                                                     
                                                          Impozitul pe destin






                                                Statul este cea mai meticuloasa forma de lacomie, cea mai complexa forma de agresiune impotriva fiintei, cel mai mare dusman al adevarului absolut.

         
                                                 Lacomia brutala, salbatica, nerafinata acapareaza si spoliaza oarecum nepremediat. Dar statul isi pregateste atacul incat sa aiba in permanenta resurse de jefuit. El isi educa supusii sub auspiciile protectiei care trebuie recompensata printr-un destin in sclavie.


                                                 Fiinta este energia transcedentala care ne aduce in vietile marunte, lumina. Statul a inventat si dezvoltat impozitul ca o alternativa a fiintei, ceva la fel de puternic, dar contrar, care sa ne preocupe toata existenta, golind-o de profunzime si metafizica.


                                                 Adevarul absolut este reperul care face posibila manifestarea.  Legile statului il faramiteaza , il multiplica si complica, il divizeaza,il golesc de sensuri si ii adauga altele noi perfide si absurde.


                                                Omul nu se naste contribuabil, ci fiinta cosmica. Datoria lui nu este de a-si risipi viata slujind unei puteri artificiale, ci de a sluji ca puterea pe care a primit-o sa functioneze in sensul menirii ei: Sa imbogateasca in lumina manifestarea.


                                                Si aceasta putere e deasupra oricarui regim -democratic sau totalitar...