Tristetea asa cum e ea

                               Tristetea nu e o stare care vine de undeva din neant si pleaca in acelasi neant, jucandu-se cu destinul tau la pura intamplare ori pandind un moment potrivit.

                              Cu adevarata tristete te intalnesti rar , asa cum intalnesti un prieten vechi, te imbratisezi, ii adulmeci parfumul, ii oferi adapost inauntrul sufletului, apoi  treptat  tot sufletul… si tu te retragi undeva la marginea intamplarii tale, lasand lucrurile sa se petreaca in orice directie, fara sa te mai doara.

                              Pentru ca adevarata tristete nu doare. Dor durerile pe care le simti, dar tu, acum, nu mai locuiesti in destinul tau…Esti ancorat intr-un ocean care nu are tarmuri, ci numai ape si e la fel de absurd sa navighezi sau sa stai.

                              Si cand stii acest lucru parca devine goala de virtute oricare alta cunoastere.