Calea unei lumi bune este calea unui om bun

                                                                  

                               Departarea dintre tari e consecinta departarii dintre oameni, iar departarea dintre oameni e rezultatul necunoasterii de sine.

                              Formulele exterioare care globalizeaza si unesc, globalizeaza fortat si inlantuie, nu impreuneaza. In felul acesta nu vom trai niciodata intr-o lume mai buna.

                              Calea unei lumi bune este calea unui om bun.

                              Dar oameni buni sunt putini, pentru ca educatia pe care o primeste fiecare in familie, scoala, societate e indreptata spre dobandirea statutului de contribuabil, de sclav motivat al ordinii celor puternici. 

                              Omul simplu si bun traieste in mizerie si condamnare. Iar acest destin isi are sursa tocmai in blandetea si ingaduinta lui. In jena de a nu deranja confortul iluziei de libertate a celorlalti.

                              Cunoasterea de sine precede constiinta tuturor schimbarilor in bine din aceasta lume. Dar cunoasterea de sine a fost alterata malign si profund de spatiul in care fiecare am crescut. Suntem atat de convinsi de un anumit adevar, incat dovezile concrete ale inexistentei lui, nici macar nu ne fac sa clipim.

                              Calea unui om bun este calea renuntarii la minciuna.

                              Dar nu e suficient sa cunosti minciuna ca sa renunti la ea. E atat de placut si cald culcusul amagirilor…

                              Calea renuntarii la minciuna e calea cunoasterii de sine a carei vibratie e acordata cu absolutul. Pe absolut nu il poti pacali, pentru ca el dizolva toate himerele intr-o substanta pregatitoare de adevar.

                             Cunoasterea de sine incepe cu recunoasterea acestei substante in tine insuti.