Inchisoarea invizibila

              

                                   Te-ai intrebat vreodata de ce te simti singur, nefericit, neputincios? De ce esuezi in drumul tau desi te straduiesti si lupti? Sau, iarasi, de ce ai lasat ani intregi sa se scurga pe langa tine, din putinul tau timp? Sau nici macar nu ti-ai gasit rost sa-ti pui astfel de intrebari?…

                                   Te-ai intrebat vreodata de ce te simti bine cand te simti bine, de unde ai linistea si fericirea acelor momente? De ce esti, in felul tau,  un ales, un invingator? Si cum te-ai straduit  sa traiesti cat mai mult din bogatia acestei prezente?…

                                   Viata noastra nu e a noastra. Suntem prizonierii a doua puteri.

                                   Cea dintai e puterea manifestarii, a existentei insasi, care ordoneaza in noi hazardul, care isi aseaza incercarile si determinarea in incercarile si determinarea noastra.

                                  Cealalta e o putere meschina, egoista, ipocrita. Ea a trecut de la torturile si lotiunile medievale la subtilitatile tehnologiei si farmaceuticii moderne. Nu are limita in arme si in constiinta. E amplificata de propria lacomie  si se rostogoleste distrugand sub propria-i greutate.

                                  Te-ai intrebat vreodata de ce traiesti intr-un anume fel desi ai vrea sa traiesti altfel? De ce accepti sa traiesti o viata care nu te face fericit? De ce nu renunti la singurate, ori boala, ori suferinta?…

                                   Viata ta nu e viata ta.

                                  Esti prizonierul tuturor lucrurilor care ti s-au predat. Prizonierul invataturilor din gradinita, scoala, facultate, loc de munca, strada, televiziune, politica, economie, biserica, anturaj…Locuiesti in cusca acestor informatii care deformeaza si care atrag la randul lor tot asemenea informatii. Nu poti sa evadezi, pentru ca nici macar nu vezi cusca.

                                    Si daca o vezi, toti te conving ca e un lucru firesc, ca asa este mersul lumii, ca impozitele sunt importante pentru tine, ca primariile, guvernele, autoritatile sunt necesare, ca boala e un lucru normal, ca munca obligatorie e benefica, ca suntem vinovati de incalcam legile si vinovati chiar daca nu le incalcam, inca de la nastere prin pacat. Avem nevoie sa locuim intr-o casa ca a vecinului, sa avem masina ca a lui, serviciu ca al lui, sa intram in ordinea celor din jurul nostru, in banca linistita a elevilor cuminti. Avem nevoie de toate lucrurile de care nu avem nevoie doar pentru ca asa trebuie. Asa este normaL.

                                   Cine stabileste hotarele normalitatii? Multimea multa si ignoranta? Elita acaparatoare si smechera? Cine stabileste in mintea noastra pana unde trebuie sa se intinda constrangerea si de ce…

                                  Constiinta umana e singurul alt fel de libertate din univers, din cate cunoastem. De ce  a trebuit sa o ingradim? Sa o alteram, sa-i compromitem evolutia si lumina?

                                  Cine are de castigat din controlul mintii noastre, al constiintei, al fiintei launtrice? Si ce castig?

                                   Lumea in care traim e insasi dovada ca cineva profita si altcineva sufera. 

                                   Daca sclavii nu isi inteleg sau se complac cu sclavia, tortionarii nu isi inteleg nici ei inchisorile launtrice.

                                  Pentru ca nu poti fi liber stapanind peste altul.