Faptele noastre simple

  

                                 Eu cred ca are rost chiar si cea mai mica incercare de a infaptui un bine, de a indruma lumea spre bine, desi stiu ca efortul in final va fi zadarnic. Eu cred ca gestul de a arunca un peste care se zbate pe uscat, inapoi in apa, are efecte benefice in univers, desi stiu ca lupta e pierduta in fata unui pescador.

                                 (E singura data cand ofer credintei un sens superior cunoasterii.)

                                 Gesturile mici, simple si blande repetate de fiecare dintre noi cat mai des creeaza premisele unei vibratii comune intru bine. Si aceasta este singura forta care poate sa creasca si sa depaseasca raul fara sa-si infrunte orgoliul cu el. Maestrii spirituali sfarsesc inevitabil in aceasta patima. In ciuda invataturii ei nu pot sa inteleaga esenta neluptei cu raul si nevoia universului de impreunatate intru bine si nu de individualitate.

                                 Faptele noastre simple sunt faptele noastre cele mai marete. Ele danseaza cu istoria asa cum nu pot marii conducatori sa o faca. Si, totusi, de ce nu schimbam lumea daca e asa de usor de schimbat?

                                 Lumea e intocmai, usor de schimbat, numai prin gesturi simple. Dar gesturile noastre simple sunt prea rar insotite de vreo virtute. Epuizati de munca, de rutina, de sclavagism  devenim complici trupului care ne ademeneste  spre supravietuire si nu spre cresterea fiintei. Astfel ca gesturile noastre simple cauta o a doua zi(pentru sine) si nu o a doua zi mai buna(pentru toti).

                                  Aceasta e singura diferenta dintre oameni si dintre faptele lor pe pamant.