Simpli platitori ai taxei pe viata

                                Pentru ca nimeni nu i-a invatat sa traiasca experienta uimitoare a vietii, oamenii traiesc experienta impozitului pe viata.  Si nu doar ca traiesc aceasta experienta, dar isi imagineaza in ea, totul.

                                Scoala, locul de munca, biserica, societatea, toate instantele care ne rostogolesc prezenta sunt teoreme absolute ale unui impozit pe destin. Suntem singura specie de pe pamant care platim un impozit pe viata. Singura specie incatusata in iluzia, oroarea si absurditatea banilor. Singura specie  care se naste impovarata de  pacat, karma, sau alt tertip pregatitor de minciuna si lanturi.

                               Fiecare zi din educatia noastra, fiecare ora de invatatura e o porunca intru a fi un contribuabil onest, un slujnic al necanismului cetatii, o parte din ceva confuz, artificial si superior, si nicidecum de a fi un intreg al propriei tale vieti. 

                                Omul e singura vietuitoare de pe pamant care trebuie sa-i plateasca pe altii pentru a trai. El trebuie sa plateasca inca inainte de a se naste, pentru ca datoriile si greselile parintilor nu se prescriu. Trebuie sa plateasca la nastere tributul unor ritualuri religioase primitive. Trebuie sa plateasca in scoala cu libertatea gandirii hotarele marunte ale unor porunci sociale. Apoi sa tot plateasca, cu propria lui munca, cu scurtul lui timp, cu zambetul lui tot mai rar si mai obosit, cu tot mai putina speranta si mai deznadajduitoare incredere, sa plateasca pentru inca o zi in care i se permite sa plateasca…

                              Aceasta este viata noastra:  plata zi de zi, pentru inca o zi in care suntem condamnati sa platim.

                              Si lucrul acesta ni se pare corect, necesar si armonios. De parca lumea in care traim si e rezultatul acestei blamabilei plati e corecta, necesara si armonioasa. Adica suferinta, boala, razboiul, discriminarea, colonialismul, sclavia, saracia, revoltele, teama, legile, nedreptatea…

                              Lumea arata astfel pentru ca noi platim pentru ea. Noi platim taxe, impozite, contributii ca lumea sa arate asa si nu altfel. Pentru ca altfel nu e bine…Ni se spune…Pentru ca altfel nici nu exista…Ni se spune…

                               Si cum ar putea se arata o lume in care nimeni nu conteaza pentru fiinta sa, ci pentru contributia la bugetul unui guvern, unei puteri?

                              Lumea in care traim nu e putreda. Putreziciunea are si ceva bun. Ea devine materie prima pentru cresterile viitoare. 

                              In lumea in care traim descompunerea fiintei in aplaudaci contribuali a atins apogeul.

                              Superficialitatea a devenit regina tuturor intamplarilor vietii.

                              Divertismentul ieftin e plata mizera pentru docilitatea noastra.

                              Ne nastem liberi. Nimeni nu trebuie sa ne invete acest lucru. 

                              Si a trai liberi, e singura datorie pe care o avem, aici.

                              Si orice gand sau fapta care se atinge de bani, se intoarce, asa cum se vede in istorie, multiplicat in rau impotriva noastra.