Si bogatii, si saracii traiesc in acelasi intuneric: Teama.
Si bogatii, si saracii traiesc in acelasi intuneric: Teama.
Diferenta dintre ei e doar o speculatie. Cine nu traieste in rezonanta cu fiinta sa isi imparte viata cu fricile ei marunte. Chiar daca pentru unii ele poarta numele strict necesar si pentru altii lux.
Teama e continuul lor de povara. Aproape ca nici nu ar sti sa traiasca fara ea.
Si cum ar putea un om sa viseze cand locul viselor e deja ocupat? Si cum ar putea un om sa se bucure printre cadavrele spaimelor si pruncii ingrijorarilor neterminabile? Si fara vis si fara bucurie, cum ar putea el sa te mai minta ca traieste?
Si tocmai pentru rodul ei puternic si ucigator teama e ingrijita si cultivata. In spatele fiecarui om care se teme e cineva care se hraneste cu aceasta teama. Si pe masura ce unul devine mai chinuit de griji, celalalt devine mai chinuit de lacomie.
Si grija si lacomia sunt doar chipuri diferite ale aceleasi temeri. Religiile au nevoie ca oamenii sa se teama. Politicienii au nevoie ca oamenii sa se teama. Sefii au nevoie de teama subalternilor, parintii de teama copiilor, invingatorii de teama invinsilor.
Teama nu e doar o poveste despre bataile inimii, ci insasi oceanul pe care pluteste fara scapare corabia vietii noastre.
E atata teama in fiecare destin ca toate locurile gandurilor bune sunt deja ocupate. Nu mai e nimic de schimbat, poate doar locul temerilor intre ele.
Nu poti trai dincolo de teama traind printre oameni. E suficient sa te intalnesti cu ei si te leaga cu aceleasi griji, e suficient sa te priveasca si sa te pierzi in nefericirea lor. O singura imbratisare e de ajuns ca si tu sa-i imbratisezi pe ceilalti daruindu-le teama.
Singura solutie impotriva temerii e cunoasterea. Dar si de ea trebuie sa te temi cand e insuficienta, cand e orgolioasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu