Cusca noastra cea de toate zilele

                                                          Cusca noastra cea de toate zilele

                   


                                                    Cei care conduc aceasta lume nu sunt puternici, ci noi, ceilalti suntem prea fricosi. Ne aparam fiecare propria cusca, temandu-ne sa nu ne pierdem culcusul caldut si suportabil al indiferentei, ignorantei si inertiei vietii noastre marunte.

                                                    Cusca in care stam n-a avut niciodata usile inchise. Nimeni dintre satrapii istoriei nu le-a putut inchide. Nici macar torturile nu au inchis usi; ele doar le-au facut, sub povara terorii, invizibile.

                                                     Noi stam in custi pentru ca ne e frica sa iesim afara. Si frica vine din cunoasterea gresita pe care am avut-o asupra lumii. Din invataturile micinoase despre ea. Din educatia pe care am primit-o in scoala, in familie si in societate care se opune esentei fiecarei fiinte din acest univers. Care se opune primordial si absolut libertatii. In absenta libertatii, istoria nu are niciun fel de glorie, prezentul nu are demnitate, viitorul nu are potential.

                                                     E timpul sa invatam ca aceasta cusca are usile deschise. Gratiile ei au fost impletite de oameni, dar usile le-a pus existenta; le-a montat deschise, le-a blocat deschise spre infinit. E darul ei pentru noi, pentru totdeauna.

                                                    Cei care conduc aceasta lume au pierdut sensul acestui dar, lacomia lor a devenit cangrenoasa si le-a amputat libertatea. De aceea, pe interior, arata deformati, hidosi, paralizati intr-o descompunere fara limita, fara hotare, fara intoarcere. In ciuda costumelor impecabile si a mastilor de altruisti.

                                                   Dar noi, noi toti ceilalti, autoinchipuiti cu lanturi si cu handicap avem inca sansa, obligatia si destinul de a merge mai departe. E drept, cand locuiesti prea mult timp intr-o cusca, tu nu mai existi, dar sa ne amintim  de darul vietii, care nu va inceta sa ne dea puterea de care avem nevoie pentru a deveni ceea ce suntem:

                                                    Fii liberi ai existentei.