Libertate interioara si determinism social

                                    Lumea in care traim e rezultatul conditionarilor, a constrangerilor, a prejudecatilor si nicidecum consecinta manifestarii libertatii noastre interioare. Am si uitat ca exista o astfel de libertate.  Si suntem ajutati sa uitam in permanenta acest lucru sub imperativul absolut al vietii in societate.

                                   Castigul unei astfel de domesticiri a spiritului nu este o comunitate mai buna. Dimpotriva. Armonia intre fiinte are drept liant libertatea. Armonia inseamna o impartasire a paradisului tau cuiva si o impreunare cu paradisul lui. Lanturile nu sunt cai pentru paradis, ele nu te apara de rau; oamenii inventeaza legi pentru a-i proteja, dar tocmai legile inventate le distrug destinul.

                                   Cat timp civilizatia umana  se va baza pe lacate si nu pe chei minciuna, suferinta si nedreptatea vor avea parte de tot belsugul uratimii lor. Din acest belsug se vor hrani conducatorii nostri care isi vor perpetua mai departe privilegiile si sistemul care ii apara.

                                   Domnia libertatii interioare e singura solutie impotriva degradarii si distrugerii lumii. Dar, libertatea launtrica nu este o starea de nesupunere, de agresivitate egoista, de meschinarie si siretlic asa cum suntem invatati de legiuitori, fie ei  parinti, profesori, ziaristi,  politicieni…

                                  Libertatea launtrica nu e o arma a noastra impotriva existentei, ci un scut al existentei daruit noua pentru a ne apara de  razboi. De aceea, atata timp cat va lipsi libertatea, vor abunda sabiile.

                                   Indiferent de cate minciuni ne vor spune Ei.