O intelepciune unica asupra vietii

              

                     O intelepciune unica asupra vietii

                              Lumea in care traiesc eu e diferita de lumea in care traiesti tu.  Si lumea in care traim impreuna e un amestec de povesti diferite care vor sa-si autentifice fiecare doar propria legenda.

                             Doar putine lucruri se dovedesc a fi pentru toti cam aceleasi.  Si abia dupa ce isi epuizeaza timpul petrecut aici, oamenii tind sa dobandeasca o intelepciune unica asupra intamplarii lor:  ca viata e scurta si trebuie traita facand ceea ce iti place, ca sanatatea e pretuita doar dupa ce e distrusa, ca sunt mai numeroase grijile decat bucuria si ceea ce cumpara banii poate sa-ti aduca satisfactie, dar nu pace.

                             Lumea in care imi duc eu razboiul e aceeasi cu lumea in care iti duci tu razboiul. Insa fiecare din noi vrea sa fie invingator. Aceasta dorinta desparte lucrurile si le risipeste in neant.

                            Intelepciunea de la final de viata poate doar sa dilueze dorinta. Lucrurile deja risipite s-au indepartat dincolo de destinul nostru, energii incarcate de suferinta,  ratacind aiurea in univers sau poate in cautarea unui cimitir al infrangerilor existentiale, un muzeu al avortonilor manifestarii, un ocean singur si trist separandu-se din apele oceanului…